Atentatul de la Sarajevo de Olteţ sau cum a început primul război mondial din USL Vâlcea
- Written by Mihai Ionescu
- Category: Valcea
Totul a început în toamna anului 2012 la Sarajevo de Olteţ, o localitate din colegiul electoral cunoscut sub numele de Bălceşti.
Principele moştenitor al coroanei liberale, Dan Niţu a fost asasinat de un grup loial regelului Mazilu. Era cum să spunem pretextul de a începe primul război mondial din cadrul USL. Până atunci, istoric vorbind, partidele componente ale USL erau într-un relativ echilibru de forţe, dar tensiunea mocnea între Împărtaul monarhiei bicefele PNL-PC, Cristian Buican şi bătrânul rege al PSD-UNPR, Ion Cîlea.
Atentatul produs la Sarajevo de Olteţ a tulburat imediat apele pe continent, ziarele au mediatizat acest eveniment, iar împăratul Buican a dat un ultimat măruntei provincii UNPR, solicitând imediat suzeranitate şi mai multe condiţii drastice. Paralel cu asta, restul provinciilor au început să se înarmeze, unele din ele declarându-şi totuşi neutralitatea.
Ultimatumul a expirat, iar Colegiul Vâlcea Nord a declarat război Colegiului Bălceşti, imediat trupele liberale ale împăratului Buican au invadat sudul, conduse de generalii Stănculescu şi Pistol, rivali, însă camarazi de arme și cunoscuţi loialişti ai împăratului. Regele Cîlea a cerut imperios aliaţilor să intervină, prinţul Laurenţiu Coca a ascultat rugămintea regelui şi a declarat război lui Buican. La acesta s-a adăugat şi provincia condusă de principele Vlădoiu. Ţarul Râmnicului, Emilian Frâncu nu a avut încotro şi a trebuit să se alieze cu împăratul Buican. Şi astfel în doar o săptămână în cadrul USL a izbucnit războiul. Confruntări sângeroase se duceau la Vedunul de Lăcusteni, la Austerlitz-ul de Măciuca sau în trecătorile Oituz de Perişani, Mărăşeşti de Brezoi sau Mărăşti de Călimăneşti.
În tot acest timp se duceau tratative pentru a aduce în război şi alte colegii relativ neutre cum ar fi cele democrat liberale de Râmnic sau pe cel de Drăgăşani, unde rebelul rege Bleotu avea o politică discutabilă faţă de regele Cîlea.
În cele din urmă, cu multe concesii din partea regelui Cîlea, Bleotu a intrat în război împotriva puterilor liberale.
Nordul judeţului era destul de bine apărat în trecători şi trupele alianţei de stânga nu reuşeau să înainteze, dar în sudul judeţului, liberalii pierdeau teren având de partea lor şi o populaţie ostilă.
Astfel, războiul intrase într-o etapă de uzură, ce câştigau unii pe un front, pierdeau pe celălalt. În regatul lui Vlădoiu, existau câteva insurecţii în zonele Alsacia de Horezu şi Lorena de Băbeni, zone cu o populaţie de etnie liberală, dar trupele roşii au reuşit să se impună în cele din urmă.
Războiul o luase pe calea diplomatică, ambele tabere încercau să aducă de partea lor zona democrat-liberală, care juca doctrina Monroe, adică nu îi interesa acest război, mai ales că aveau de câştigat dacă cele două tabere se distrugeau reciproc economic şi militar.
Şi împăratul Buican şi regele Cîlea alături de aliaţii lor încercau să-i convingă pe preşedintele Jurcan şi pe secretarul de stat de la Casa Albă de Râmnic să intre în război de-o parte sau de alta.
Într-un final, zona democrat-liberală a intrat în război de partea trupelor liberale impunând mai multe condiţii, printre care anularea Convenţiei USL, schimbarea raportului de forţe pe continent. Asta a fost destul de uşor pentru că undeva la Kremlinul liberal, o revoluţie l-a răsturnat de la putere ţarul Antonescu, iar puterile liberale s-au trezit şubrezite şi a trebuit să accepte condiţiile impuse de democrat liberali.
Într-un final, regele Cîlea a trebuit să capituleze şi astfel s-a încheiat primul război mondial din USL.
