Menu

Haideţi împreună la bal, Don Quijote Popescu

f_350_200_16777215_00_images_banner1_popescu_liviu_portret_1.jpg

 

 

 

 

 

Colegul meu de presă, domnul Liviu Popescu, scrie un articol cam patetic dar antologic pentru a motiva că nu vine la Balul Primăriei Râmnicu Vâlcea. Ideea este că la bal funcţionăresele şi funcţionărăşii Râmnicului dau din dosuri şi şi îşi flenduresc burţile, peisaj în care domnul Popescu nu se regăseşte.

Am citit articolul cu îngrijorare şi îl socotesc o expresie a unei anumite oboseli profesionale. Mi se întâmplă şi mie, din păcate, să mi se îngusteze conştiinţa şi să fac afirmaţii publice la draci, dar asta nu înseamnă că sunt îndreptăţit să procedez astfel.

Domnul Liviu Popescu trăieşte drama, mică sau mare, depinde de structura sufletească, a jurnalistului de talent care vede că nu are puterea de a schimba mare lucru în societate. Da, fiecare ziarist bun este un Don Quijote, iar Don Quijote nu vine la Balul Primăriei fiindcă are de purtat eroice bătălii cu cărţile, cu jazz-ul, opera sau blues-ul.

Nu mi-a scăpat nuanţa şi însuşi domnul Popescu spune: „ Îmi pare rău, că nu am putut face eu mai mult pentru acest oraş şi judeţ, prin prisma condeiului, deşi mă străduiesc să-l aşez pe hartă, în punctele lui pozitive.”

Trebuie să spun că trec adeseori prin starea de Don Quijote, dar nu mi-a dat vreodată prin cap să mă contrapun unei întregi categorii profesionale, în acest caz funcţionarii publici. Scrie domnul Popescu:

„În 11 ani de presă, îi cunosc aproape pe toţi. Cei 100 de vectori administrativi ai Râmnicului care, cu mici excepţii, sunt inşi fără substanţă, forme fără fond, filfizoni de lojă, exponate ale unui cretacic târziu, cu mărgele şi costume de Mall, dar cu puţine cărţi în casă. Nu pot face parte din această gloată de elită.”

Chestiunea cu gloata de elită mi-a plăcut la culme şi se vede şi aici că domnul Popescu este scriitor. O fi, dar nu are dreptate, nicio categorie nu e gloată, poate doar cei de la peluzele unor meciuri, dar nici aceia.

Apoi, fără să vreau să apăs pe vreo rană, domnul Liviu Popescu lucrează zilnic cu funcţionarii publici nu doar din capitala de judeţ, ci din toate localităţile Vâlcii. E clar că afirmaţia e de la oboseala sufletească.

Ţin să le reamintesc celor care nu ştiu că Liviu Popescu este un bun poet, după părerea mea unul de nivel naţional. În context, putem spune că articolul este unul literar şi trebuie luat ca atare.

În concluzie, cred că şi eu şi domnul Popescu suntem nişte Don Quijote.

Haideţi la bal, Don Quijote Popescu, din respect pentru Mircia Gutău, eu mă duc şi nu aş vrea să mă simt singur printre sanchopanzi.

Gheorghe Smeoreanu

VALCEA - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN
The most visited gambling websites in The UK