”Mântuiește, Bunule, sufletele noastre”, un tratat despre Duhul Sfânt semnat de IPS Varsanufie al Râmnicului (Ed. Praxis, 2024)
- Written by Criterii
- Category: National
Fericit trebuie să fie bărbatul care ajunge să scrie un tratat despre Duhul Sfânt. Aflu abia acum că părintele Alexander Schmemann a spus că ”Nu putem cunoaște absolut nimic despre Duhul Sfânt. Chiar mărturisirea acelora care L-au cunoscut cu adevărat și au fost în comuniune cu El nu înseamnă nimic pentru noi dacă nu am avut aceeași experiență”. Deducem de aici că autorul unui tratat despre Duhul Sfânt L-a cunoscut cu adevărat, chemându-L, deschizându-și inima, primindu-L și lăsându-L practic pe însuși subiectul cărții să aștearnă cuvintele despre Sine, unul după altul. Sfântul Simeon Noul Teolog ne arată cu exactitate starea cuiva care dorește să vorbească despre Duhul lui Dumnezeu:
”Cine va putea, Stăpâne, să vorbească despre Tine ?
Cei ce nu Te cunosc greșesc, neștiind nimic,
iar cei te Te cunosc prin credință
sunt stăpâniți de multă frică și-și ies din ei de teamă
și nu știu ce să spună, căci ești mai presus de minte”.
Așa, iar nu altfel trebuie să fi procedat și experimentat Arhiepiscopul Râmnicului, IPS Varsanufie, îninte de a se așeza la masa de scris, apoi, scriind, ”stăpânit de multă frică” și ”ieșindu-și din sine de teamă”. Chiar și noi, ca lectori, căutăm comuniunea cu Duhul Sfânt, pentru că altminteri nu am face decât să citim slove seci înșirate pe ața rândurilor, iar teama că nu ajungem la suprema vibrație a înțelesurilor ne însoțește în tot timpul când ținem cartea sub priviri. Iar să scriem despre această lucrare este de la început o tentativă de zbor în straturile tot mai înalte ale textului, deoarece nu sunt teolog decât în sensul celor spuse de Evagrie Ponticul: ”Dacă ești teolog, roagă-te cu adevărat ! Și dacă te rogi cu adevărat, ești teolog”.
Tratatul semnat de IPS Varsanufie se intitulează ”Mântuiește, Bunule, sufletele noastre !” și reprezintă o hermeneutică prin credință a primei dintre rugăciunile începătoare, cea către Duhul Sfânt, cea mai răspândită rugăciune din Biserica Ortodoxă, alături de Rugăciunea Domnească Tatăl Nostru.
Despre rugăciunea Tatăl Nostru, versiunea completă (Matei, 6, 9 – 13) a Rugăciunii Domnești pe care ne-a învățat să o rostim însuși Mântuitorul, la cererea Apostolilor, în cadrul predicii de pe Muntele Măslinilor, autorul a publicat nu de mult o altă bijuterie de carte, ”Și ne învrednicește să Te numim pe tine, Tată”, unde a lucrat în filigran, sudând între ele firele de aur ale Sfintei Tradiții și ale învățăturii patristice, știind că Duhul Sfânt îi va îngădui să descopere noi raze ale adevărului.
Ambele tratate, adică ”Și ne învrednicește să Te numim pe tine, Tată”, precum și ”, Mântuiește, Bunule, sufletele noastre” sunt realizate printr-o țesătură de creștină hermeneutică , adică de teologhisire, iar după cum Sfântul Grigorie Teologul a atras atenția, în acest caz nu rațiunea joacă rolul principal, precum la filosofi, ci descoperirea permanentă a lui Dumnezeu în inima curațată a autorului și a cititorilor credinicioși. Pentru ca pagina de carte să fie revelatoare a fost trebuință de harul autorului, iar ÎPS Varsanufie a primit de la Dumnezeu capacitatea de a folosi citatul din Părinții Bisericii, din alți sfinți și scriitori bisericești într-un mod atât de fluent și natural încât diamantele se potrivesc perfect în montura textului. Se produce astfel o topire și contopire a sensului vechi în forma nouă, de parcă volumul pe care îl ai în mână ar fi, la rândul său, de altădată, de acum și de mâine, adică etern.
Capitolele tratatului despre Duhul Sfânt urmează aidoma cuvintele fierbinți ale rugăciunii:
I. Împărate Ceresc
II. Mângâietorule
III. Duhul Adevărului
IV. Care pretutindenea ești
V. Și pe toate le plinești
VI. Vistierul Bunătăților
VII. Dătătorule de viață
VIII. Vino și Te sălășluiește întru noi
IX. Și ne curățește pe noi de toată întinăciunea
X. Și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Autorul folosește canavaua rugăciunii pentru a lucra cu firul de mătase al scrierilor Sfinților Părinți întru realizarea unui chip original al înțelesurilor. Pentru cei care ar dori o viziune intuitivă a acestui proces de creație, aș spune că dogma creștin – ortodoxă izvorâtă din Evanghelii și strunjită de opera Sfinților Părinți și a altor mii de teologi mai mari sau mai mărunți se aseamănă cu aplicarea limbajului matematic în domeniul fizicii cuantice, cu deosebirea că în teologie este nevoie de credință, dar și cu asemănarea că se depășesc timpul și spațiul, se pleacă din lumea văzută și se intră într-alta, a tainei.
Ca o paranteză între domeniul teologiei creștine și cel al fizicii cuantice, pentru cititorii preocupați de aceste analogii, voi atrage atenția că IPS Varsanufie face loc în tratatul său celor spuse de mitropolitul Antonie de Suroj: ”Această lume există, dar în esență, nu este așa cum ni se pare nouă. Vizibilul poate fi atât un văl, cât și o revelație. Un văl, fiindcă realitatea din spatele lui este mai profundă, mai mare, mai semnificativă, mai valoroasă decât formele pe care le putem cuprinde, dar este și singurul mijloc pe care îl avem pentru a înțelege realitatea, sensul interior, prin intermediul formelor perceptibile”. Alte afirmații ale Mitropolitului Antonie clarifică și mai mult ideea: ”Omul de știință percepe lumea fascinat de partea vizibilă a acesteia, dar studiul său pătrunde în ceea ce este invizibil, în ceea ce a rămas până acum necunoscut. Suntem atrași de formă, dar în spatele acesteia putem descoperi un conținut atât de plin de semnificație, încât luminează forma și îi conferă un sens care nu îi aparține în sine”. Tratatul despre Duhul Sfânt al IPS Varsanufie adeseori pare a se declara favorabil unui dialog între Orotodoxie și cele mai subtile cercetări ale fizicii infinitezimale.
În Introducere, autorul ne avertizează că nu este suficient să rostim cuvintele rugăciunii ”Împărate Ceresc”, ci trebuie să deprindem ”arta rugăciunii”, având nevoie ”de călăuzire (adevărată și răbdătoare ucenicie), de rânduială, de statornicie și trezvie, spre a conduce mintea și sufletul de la simpla rostire a cuvintelor rugăciunii, de la simpla vorbire despre Dumnezeu (și aceea de multe ori în chip fragmentat și împrăștiat, ori dintr-o repetiție mecanică într-o dispoziție sufletească obișnuită) la chenoza lăuntrică, la convorbirea minții și a inimii cu El”. Este greu, dar Cineva ”vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci însuși Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite (Romani, VIII, 26).
Cartea despre Împăratul Ceresc devine astfel și un tratat care stimulează credința, mobilizează capacitățile noastre de e ne ruga ”artistic”, de a cere ajutorul Duhului și a ne încrede în marele nostru Prieten și Mângâietor.
Comuniunea cu Duhul Sfânt este infinită ca amploare și intensitate, dar cu privire la ceea ce se poate transmite în cuvinte despre Mângăietor, autorul tratatului în discuție atinge împlinirea. După lectură, suntem mai înțelegători, mai buni, mai frământați în palmele iubirii creștine.
Gheorghe Smeoreanu
 "Pin It")
