Mai bine Cațavencu decât progresist trotinetist
- Written by Criterii
- Category: National
O modă tâmpită, creată de designeri pricepuți, spune că nu trebuie să declari că îți iubești țara. Tot felul de moraliști îți spun că dacă o iubești, e decent să taci, te întreabă ce e aia să iubești o țară, te cataloghează printre demagogi, te trimit la Cațavencu:
- ”În aceste momente solemne... mă gândesc... la țărișoara mea... la România... la fericirea ei! la progresul ei! la viitorul ei!”
Mai bine Cațavencu decât neomarxist mondialist.
Sunt dintre cei care, oriunde s-au născut, nu își părăsesc țara deși o pot face. Sunt îndrăgostit de spațiul mioritic și de limba română, de fizionomia conaționalilor, de tradiție și credință, de istoria, arta și cultura noastră.
Iubesc chiar și psihologia noastră defectuoasă, într-adevăr, așa cum bine a punctat acum peste o sută de ani Constantin Drăghicescu. Ce dragoste e aia în care nu iubești cusururile ființei iubite ?
Așa stând lucrurile, accept să intru în categoria naționaliștilor, cu precizarea că nu sunt deloc xenofob. Nu îmi doresc să mi se topească țara nu doar în UE, ci în nicio altă uniune, de niciun alt fel.
Dacă aș alege între o bogăție de șeici a tuturor românilor cu prețul pieirii României și sărăcia de acum, aș alege sărăcia. Fericirea individuală nu ține de avere, ci doar de satisfacerea nevoilor de bază.
Dacă se va extrage seva românească din generațiile ce vor veni, garantez o rată uriașă a nevrozei, a suicidului și neîmplinirii.
Ni se sugerează, când nu ni se spune de-a dreptul, că a-ți iubi țara este o rușine, un atavism, poate chiar un retard. A-ți iubi familia este încă tolerat, dar se lucrează la shamingul aferent.
Cei care se ocupă cu aceste scenarii și cei care aderă la ele sunt, conștient sau nu, niște scelerați, niște fasciști.
Fiind acum Ziua Națională, moment solemn, mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei!
Mai bine Cațavencu decât progresist trotinetist.
Gheorghe Smeoreanu
