O postare naivă și nocivă a colegului Liviu Popescu. Adevărul despre Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul României

Colegul meu, ziaristul Liviu Popescu, vajnic distrugător prin postările sale a tot ce ține de români și România, în numele integrării până la topire în Uniunea Europeană, a postat pe Facebook un text enervant prin tonul peremptoriu, specific neomarxist.

Iată textul:

”Hai să dărâmăm un mare fake. Cel puțin pentru cei care doresc să aibă un folos de pe urma creierului.

Ziua de 30 noiembrie. Ca zi a Sfântului Andrei, ocrotitorul României este un mare fals.

În realitate, Sfântu Apostol Andrei nu a fost niciodată în Dobrogea și nu a stat ever în acea peșteră.

Fabulatia cu pestera lui Andrei este rodul unui vis al unui avocat de prin Dobrogea, în anii '40. Acesta a visat Peștera din comuna Ion Corvin spunând ca acolo s-a adăpostit Andrei. Un mare fals. În acele vremuri nu se practica sihăstria iar Andrei a propovăduit evanghelia în orașe. Nici măcar în Tomis nu a ajuns. Nu exista niciun element în toate scrierile creștine din Dobrogea despre vreo vizita a lui Andrei în zonă. (Sa nu uitam ca Doborgea este printre primele teritorii creștine din zonă, prin secolul (?).

Biserica Ortodoxă Română se agață de acest mit nu pentru pelerinaje și alte nazdravanii mărunte. BOR se agață de acest articol din anii '40 pentru a obține titlul de Biserica Apostolică (adică printre primele biserici creștine) deși în realitate suntem cam ultimii creștinati din zona (după 1350, daoar institutional cele doua biserici ortodoxe, 1359 in Tara Românească, 1401 in Moldova), cu mult în urma sârbilor sau bulgarilor. Ca să nu mai spunem de armeni sau greci. De aceea BOR fură mitul lui Andrei și si-l însușește, de aceea și Teodosie se declara urmașul lui Andrei pentru a obține statut de mitropolie a Dobrogei.

Și încă ceva, tot lângă grota aia "a lui Andrei" este un izvor "al lui Mihai Eminescu". V-ati prins, nu? Tot un fake. Eminescu nu a călcat pe acolo niciodată.

Deci cam acesta este adevărul cu Apostolul Andrei și ziua de 30 noiembrie și peșteră aia din Dobrogea. Normal că ar da bine BOR sa si-l însușească pe Andrei, care a fost primul Apostol chemat de Iisus.

Pana atunci sa ne bucuram de astea doua zile libere, consecutive, ambele obținute la oha. Prima cu Andrei și a doua cu Unirea deși Ziua României este în realitate pe 24 ianuarie când chiar atunci se naște statul român”.

X

Ar trebui să scriu zeci de pagini pentru a analiza decent fiecare afirmație a colegului, așa încât mă voi mărgini să mă refer la cele mai scandaloase.

Chestiunea cu avocatul care visează este relatată de un site de care nu am mai auzit, anume vice.com, unde citim:

”În anul 1940, avocatul Ion Dinu din Adamclisi, județul Constanța, a afirmat cu de la sine putere că în mica peșteră din sătucul Kuzgun (azi Ioan Corvin), a stat Apostolul Andrei. Cum a aflat el că acolo a stat Apostolul? Prin aceeași metodă prin care li se relevă oamenilor „adevărurile” dumnezeiești: printr-un  vis miraculos! În cel mai scurt timp, frenezia religioasă a localnicilor a transformat caverna într-un loc de cult. S-a zidit intrarea, s-au adus icoane și s-au aprins candele, iar trei ani mai târziu a fost de-a dreptul sfințită ca biserică.”

Se pare că distinsul meu coleg s-a inspirat din site-ul amintit, unde textul este scris după ureche.

Iată însă că în 1998, o doamnă în vârstă, pe nume Tatiana Lembrău, fiica de preot, care a auzit de la tatăl său cum a fost descoperită peștera Sfântului Andrei, se adresează presei și face următoarea mărturisire:

"In anul 1920, Ion (Jean) Dinu, avocat, avand si studii teologice, impreuna cu preotul Constantin Lembrău din comuna Adamclisi, pornesc cu piciorul pe drumuri neumblate, in imensa padure Migilet, in cautarea celor trei izvoare in apropierea carora se stia din stramosi ca exista o pestera in care ar fi trait unul din apostolii lui Iisus. Dupa studii amanuntite, descopera Grota Sfantului Andrei.

Cu ajutorul satenilor si primarului din comuna Ion Corvin, se curata grota pana la stanca, se ridica din stanca hornul, dandu-i-se forma de turla, si se construieste o fatada pe cat de simpla, pe atat de semnificativa. In vara anului 1943, prin grija Sf. Episcopii Constanta, se face sfintirea Sfantului Locas de catre Prea Sfintia Sa Gherontie Nicolau, insotit de un sobor de preoti.

Tot atunci, se consolideaza un izvor a carui apa tumultuoasa nu seaca niciodata. Se ridica o cruce care se boteaza in memoria marelui nostru poet Mihai Eminescu. Din 1947, Grota este parasita pana la Revolutie, cand prin grija Sfintei Episcopii Constanta se curata si se reconstruieste turla si vechea fatada."

Sper că am lămurit chestiunea cu peștera.

Voi trece la discutarea afirmației că ” Nu exista niciun element în toate scrierile creștine din Dobrogea despre vreo vizita a lui Andrei în zonă”, pe care cu emfază o face colegul Popescu, cel care are același nume cu al academicianului Emilian Popescu. Acesta din urmă, într-o conferință susținută pe tema nostră în ziua de 16 noiembrie 2001 în sala „Ion Muşlea” a Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cu prilejul deschiderii lucrărilor celui de-al VII-lea Colocviu naţional al Catedrei de istorie antică şi arheologie din Universitatea Babeş-Bolyai având ca subiect: ”Începuturile creştinismului pe teritoriul României”, spune în felul următor:

”Un temei puternic în favoarea acceptării misiunii Sfântului Andrei la sciţi îl reprezintă informaţia lui Ipolit Romanul (†235), potrivit căreia apostolul „a vestit Evanghelia sciţilor şi tracilor”. Ipolit are meritul de a confirma activitatea Sfântului Andrei în Scythia Minor, fiindcă vorbeşte de sciţi şi de traci, unii lângă alţii. Menţiunea una lângă alta a celor două provincii, Scythia şi Thracia, întăreşte credibilitatea în izvoare”.

Mai există un argument, spune academicianul, anume Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae (sec. X?), în care se vorbeşte la ziua de 30 noiembrie că s-a tras la sorţi, lui Andrei căzându-i o zonă mai mare: Pontul, Bithynia, Thracia, Scythia, regiuni de la Dunăre şi din jurul Mării Negre; o tradiţie apocrifă consemnată de Epifanie Monahul (sec. IX), Nichifor Kallist Xanthopoulos şi alte ştiri. Izvoarele acestea trebuie să fi avut la bază tradiţii sau alte izvoare, astăzi pierdute.

Emilian Popescu mai arată că avem Calendarul gotic care pomeneşte doi apostoli care au propovăduit în părţile noastre şi, anume, pe Sfântul Andrei şi Sfântul Filip, cel dintâi la ziua de 29 noiembrie, cel de al doilea la 15 ale aceleiaşi luni.

”După opinia învăţatului german H. Achelis, exprimată la începutul secolului al XX-lea, calendarul acesta ar fi fost alcătuit la sfârşitul secolului al IV-lea, „în Thracia, nu departe de oraşele Beroe, Adrianopolis şi Heracleea”, într-o zonă în care goţii plecaţi din regiunile dunărene, din cauza presiunii hunilor, s-au aşezat cu permisiunea împăratului Teodosie I cel Mare.

Locuind aici împreună cu grecii (bizantinii) arieni, ar fi preluat de la aceştia calendarul, în care au introdus şi ei sfinţi naţionali, conducători politici (Frideric) ori martiri, „care au fost arşi pentru poporul got al Bisericii Ortodoxe” (29 octombrie).

Este însă mai probabil ca acest calendar să fi fost alcătuit mult mai devreme de sfârşitul secolului al IV-lea şi anume în nordul Dunării, odată cu Biblia lui Ulfila, la sfârşitul căreia era ataşat, iar înscrierile de sfinţi în el să nu fi fost ecoul influenţei populaţiei din Thracia, ci a celei din Scythia, cu care goţii nord-dunăreni au fost în strânse raporturi religioase şi economice, iar cei doi apostoli au predicat aici”.

În continuare, academicianul Emilian Popescu arată:

”Trei martirologii occidentale vorbesc de propovăduirea Sfântului Apostol Andrei în Scythia: (1) cel al lui Florus din Lyon, compus între anii 830-852, dar inspirat din lucrări mai vechi cu un secol, cum este aceea a lui Beda Venerabilul, de la începutul veacului al VIII-lea. La ziua de 30 noiembrie citim: „Pomenirea Sfântului Apostol Andrei. În cetatea Patras din provincia Achaia se sărbătoreşte trecerea la cele veşnice a Sfântului Apostol Andrei, care a predicat şi în Scythia. Sfintele sale moaşte au fost mutate la Constantinopol în al douăzecilea an de domnie al împăratului Constantius [=357]”. Transferarea sfintelor moaşte la Constantinopol este un eveniment real, atestat de mai multe izvoare.

Un alt martirologiu este cel alcătuit de Rabanus Maurus în perioada anilor 840-854, iar la aceeaşi zi (30 noiembrie) este semnalată propovăduirea Sfântului Andrei în Scythia: „Trecerea la cele veşnice a Sfântului Apostol Andrei, care se tâlcuieşte «bărbatul» sau «frumosul», fratele lui Petru. Acesta a propovăduit în Scythia şi Achaia, iar acolo în cetatea Patras a murit răstignit pe cruce”.

Când, în 2001,  în şedinţa sa din 14 noiembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a decis ca ziua de 30 Noiembrie, a morţii martirice (în anul 69) a Sfântului Andrei, cel dintâi chemat la apostolat, să fie decretată sărbătoare bisericească naţională, site-ul catholica. ro a notat:

” Potrivit istoricului Eusebiu din Cezareea (cca 265 -340) şi unor mărturii ale vremii, Sfântul Andrei a predicat Evanghelia de-a lungul coastei de sud şi pe ţărmul de vest al Mării Negre, în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, unde au trăit strămoşi ai poporului român. Prin misionarii care i-au urmat Celui dintâi chemat la apostolat, Evanghelia a pătruns în zonele mai adânci ale teritoriului geto-dac, spaţiul de formare a poporului român.”

Trebuie să îi acord și colegului circumstanțe atenuante, deoarece sunt istorici clasici precum Iorga, Pârvan, D.M. Pippidi, Daicoviciu, care nu au scris despre propovăduirea Sfantului Apostol Andrei în Dobrogea, subiectul fiind aprofundat mai târziu.

În ceea ce mă privește, nefiind istoric, ci ziarist, ceea ce mă convinge este tradiția. În culegeri de folclor dobrogean apar povestiri precum acestea:

- „Peştera cea mare cuprinde ca la 1000 de oi şi cea mică (...) la trei - patru sute. Peştera mare s-a făcut mai târziu, după ce s-au înmulţit creştinii şi nu mai era loc în cea mică. Acestea erau bisericuţele lor. El (Sfântul Andrei) n-a stat mult, dar cât a stat, a învăţat lumea să se închine...” .

- Chiar şi în zilele noastre, dobrogenii ştiu că: „Sfântu' Andrei când a vinit, ci c-a vinit pă jos c-un băţ în mână. El n-a stat mult, fo două zile, dac-a stat şi, când a plecat, a plecat fără băţ. Spune că i-a fost seti, ş-a fost dat cu băţu-n stâncă ş-a ieşit apă. A tot chicurat pân-a stat. Bătrânii aşa spun”.

- O tradiţie, ce s-a păstrat până astăzi, spune că, ajungând Sfântul Apostol Andrei până în părţile Dobrogei de azi, „lumea era foarte tulburată de haitele de lupi ce mişunau în tufişurile de lângă Dunăre şi Bărăganul nostru. Şi Apostolul, având darul vindecărilor şi, mai ales, al minunilor, a vindecat rănile multora şi prin rugăciuni lega gura lupilor, apărând pe oameni şi vitele lor şi toţi îl aveau de sfânt şi de mare ocrotitor”.

O baladă din zonă spune totul:

„Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfântă mănăstire
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scară care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât...
De la schit în sus
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal,
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea
Cu ei că-mi vorbea
Dar nu se-nchina
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,

La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Şi îngenunchia,
Şi nu se-nchina...
Pe murg călărea,
Şi calea-şi lua,
La cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Uite c-a ieşit
Cu papucii lui,
Talpa raiului,
Şi potcapu lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,

Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iară Sânt Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu
La bun Dumnezeu...”

Alți autori pe care îi aduc aici între ghilimele, arată următoarele:

”Tradiţia spune că, după ce Sfântul Apostol Andrei a ajuns în Scythia Minor, în zona localităţii Ion Corvin de azi, o mulţime de daci, greci, romani şi alte neamuri care se găseau în acele vremuri pe aici, au alergat la Sfântul Andrei pentru a primi învăţătura creştină.

Aici l-au întâmpinat şi dacii Innul, Rimmul şi Pinnul. Şi l-au întrebat cei trei pe Apostolul Andrei: „Sfinte Apostole şi mărite Andrei, ce să facem ca să moştenim viaţa cea veşnică?”. Iar Sfântul Andrei le-a răspuns: „De ce mă numiţi mărit? Nimeni nu e mărit decât numai Dumnezeu!”. Şi le-a citit lor din Sfânta Evanghelie de la Matei: „Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi!”.

Auzind acestea, cei trei s-au mirat foarte tare şi dând toate săracilor au devenit ucenici ai Apostolului Andrei şi au rămas în peşterile cele mici de lângă Peştera Sfântului Apostol. Acesta i-a hirotonit preoţi şi împreună propovăduiau învăţăturile Domnului Hristos şi aduceau la dreapta credinţă păgâni pe care îi botezau la izvoarele din pădure. Auzind de convertirea celor trei la credinţa în Hristos, mai-marii dregători ai cetăţii de atunci, Dura şi Cutusone, nu i-au ucis ci i-au lăsat să boteze şi să înveţe.

Când a sosit timpul ca Sfântul Apostol Andrei să meargă să propovăduiască în alte cetăţi le-a zis ucenicilor săi:  „De va strica cineva Peştera mea şi Dumnezeu îl va strica pe el, căci Peştera este biserica lui Dumnezeu!”. La începutul secolului al II-lea, cei trei ucenici au fost martirizaţi prin îngheţ, fiind sărbătoriţi pe 20 ianuarie”.

x

Cred că minunata religie creștină, mai ales în varianta ei ortodoxă, este cel mai fără știrbire model gnoseologic,  revelat, unul în care nu am nevoie să cred deoarece știu că este cea mai apropiată icoană a condiției umane și a șansei omului de a supraviețui în univers.

x

Nu am mai scris de mult un articol de 2500 de cuvinte, pentru că astfel de texte de presă se citesc cu dificultate. Fiind astăzi prăznuirea Sfântului Apostol Andrei și dorind să veștejesc postările naive și nocive ale unui confrate, mi-am făcut datoria de a veni cu contraargumente.

La mulți ani, României și spiritualității sale veșnice !

Gheorghe Smeoreanu

Tweet

• Prev
• Next

Tweet