De la Cristian Gava la Rareș Prisăcariu
- Written by Criterii
- Category: National
O doamnă mi-a spus că ar dori să știe părerea mea cu privire la premiul câștigat la Pro Tv de către copilul de 7 ani Rareș Prisăcariu.
Ei bine, am o părere excelentă despre acest copil, chiar dacă a recitat texte pe care nu le poate înțelege pe deplin. Dincolo de etapele dezvoltării inteligenței la copil stabilite corect de Jean Piaget, cred că înțelegerea unor texte nu pleacă niciodată de la zero și este un proces infinit, pe care adesea nici nu îl puteam epuiza într-o viață de om.
Sincer, cred că nici dacă recitesc acum, la vârsta mea, ”Zdreanță” de Tudor Arghezi nu pot băga mâna în foc că am înțeles mesajul 100%, măcar pentru faptul că relația mea cu animalele s-a maturizat de-a lungul vremii și, probabil, va continua să se maturizeze.
Ceea ce mă nedumerește este că unii sunt aproape gata să îl declare pe acest copil analfabet funcțional.
Sunt de acord însă cu aceia care se feresc să facă previziuni cu privire la o carieră strălucită, eventual genială, în vreun domeniu oarecare, a acestui copil. Dacă vă aduceți aminte, în urmă cu vreo două decenii, Adrian Păunescu îl declarase geniu al literaturii române pe copilul de atunci pe nume Cristian Gava. Primăria Pitești s-a grăbit să îl facă cetățean de onoare, iar Uniunea Scriitorilor din România l-a primit în rândurile sale. Acum, dl Gava este un excelent realizator de emisiuni la postul de televiziune ”Trinitas”, dovedește că posedă o vastă cultură, în schimb cărțile sale de poezie sunt considerate relativ slabe.
Am scris atunci că așa cred că vor sta lucrurile.
Strict axat pe opțiunile mele de viață, pot spune că nu aș fi fost fericit dacă fetița mea ar fi insistat pe acest gen de afirmare publică. Atunci când, la 14 ani, a câștigat un concurs de proză și a fost publicată într-o antologie lansată la un târg important de carte (alături de băiatul lui Mircea Cărtărescu, spun asta ca un amănunt cumva de culoare) am fost bucuros dar nu am insistat să continue și nici nu a făcut-o.
A scris ceva important în ultimul deceniu (atât a trecut de atunci) fiul lui Cărtărescu ? Nu cred, aș fi auzit.
În concluzie, părinții lui Rareș Prăsăcariu ar face bine să nu-l ”biciuiască” deloc în drumul său, să se mândrească măsurat, să nu vorbească despre genialitate și să aștepte liniștiți și echilibrați maturizarea celui mic.
Desigur, Mozart a compus piese pentru pian la vârsta de 5 ani, în schimb Beethoven a debutat cam forțat la 13 ani și până la 20 de ani nu a compus mare lucru.
Dacă micul Rareș va fi lăsat în pace, oferindu-i-se o școală bună, cărțile necesare și un pic de documentare culturală prin Europa, totul va fi foarte bine, dacă în schimb cineva cu influență va trata în mod nevrotic recentul succes îi va bloca dezvoltarea.
Înclin să cred că totul va fi bine.
Gheorghe Smeoreanu