Avocatul Veronel Rădulescu spune adevărul gol-goluț despre desființarea SIIJ

24 Mar 2021 02:42
Written by Criterii
Category: National
Print
Email

Am preluat de pe blogul lui Cozmin Gușă cea mai consistentă luare de poziție împotriva desființării SIIJ.

PARLAMENTARII VOR VOTA DESFIINȚAREA SIIJ PESTE MINTEA LOR ȘI PESTE INTERESELE STATULUI DE DREPT.

SIIJ ESTE SINGURA ENTITATE DIN JUSTIȚIE INDEPENDENTĂ POLITIC. ASTFEL, DEVINE UN GARANT CĂ CEI CARE FAC RECHIZITORII LA COMANDĂ POLITICĂ NU POT PRESA MAGISTRAȚII CORECȚI.

PRIN APELUL LA CURTEA EUROPEANĂ CONTRA CURȚII CONSTITUȚIONALE, APARE CLAR PREDAREA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE. DOSARUL BĂSESCU-UDREA REPREZINTĂ UN DERAPAJ.

EXISTĂ O REȚEA ÎN JUSTIȚIE CARE POATE „EXECUTA” PE ORICINE, DE LA ACUZARE LA CONDAMNARE. DIN PĂCATE, PRESA CONTRIBUIE LA DEMONIZAREA VICTIMELOR.

DETALIILE INFAMANTE DIN PROCESUL BĂSESCU-UDREA.

SCOPUL DESFIINȚĂRII SIIJ ESTE MAI LARG, CUPRINDE INCLUSIV INTERESUL CA STRUCTURI ALE PARCHETULUI SĂ POATĂ DESCHIDE CERCETĂRI ÎMPOTRIVA MAGISTRAȚILOR CORECȚI, DUPĂ INTERESELE ȘEFILOR POLITICI.

LUDOVIC ORBAN ARE POZIȚIONAREA CEA MAI CIUDATĂ ÎN SPEȚA SIIJ. EXISTĂ O FORȚĂ EXTERNĂ CE IMPUNE SERVILISM ȘI TEAMĂ.

VICTIMELE DESFIINȚĂRII SIIJ VOR FI MAGISTRAȚII CORECȚI, CE REPREZINTĂ DIN PĂCATE MAJORITATEA TĂCUTĂ.

Cozmin Gușă: Am revenit prieteni după pauza muzicală cu The Beatles, în mod normal pentru Veronel Rădulescu, care este un foarte vechi prieten de-al meu, ar fi trebui să pregătesc alte melodii. Probabil că i-ar fi plăcut o melodie cu Aurel Tămaș pe care-l îl știe de pe vremuri, și-l știu toți prietenii noștri, pentru că Aurel a fost mai tot timpul invitat la petrecerile sau la discuțiile pe care le-am avut de-a lungul celor peste 20 de ani de când sunt prieten cu Veronel Rădulescu. Vă spun un secret, Veronel Rădulescu m-a inițiat nu doar în multe treburi juridice dar m-a inițiat în tainele vânătorii. Acum eu nu mai vânez de ceva vreme, poate c-o să discut o dată de ce. Aș vrea să mă reapuc. Dar el a fost maestrul meu vânător în județul Vâlcea, județ ale cărui frumuseți le-am descoperit în cursul acestor vânători, repet, din urmă cu peste 20 de ani.

Veronel Rădulescu, Bun venit! la Gold FM în fața ascultătorilor și telespectatorilor noștri care sper să se obișnuiască cu tine pentru că s-ar părea că anul 2021 vă oferă vouă, avocaților, și ție în particular, multă treabă.

Veronel Rădulescu: Salut, Cozmin! Mulțumesc de invitație și de prezentare. Salut pe ascultătorii Gold FM. O să mă străduiesc să realizăm o emisiune bună, pentru că știu că ești angajat și să nu ai probleme cu patronul. 😉

Cozmin Gușă: Să n-am probleme cu tânărul patron ...

Veronel Rădulescu: Pe care-l știu de când era de două palme.

Cozmin Gușă: Da, da, da, încă de-abia se ridicase în picioare când l-ai cunoscut pe tânărul patron, cred că avea mai puțin de trei ani.

PARLAMENTARII VOR VOTA DESFIINȚAREA SIIJ PESTE MINTEA LOR ȘI PESTE INTERESELE STATULUI DE DREPT.

Hai să începem discuția de astăzi, poate cine știe, mai depănăm niște amintiri în timpul discuției, dar le-am promis ascultătorilor și telespectatorilor că vom vorbi și vom încerca să facem lumină despre starea Justiției românești prin prisma acestui eveniment extrem de artificial, desființarea SIIJ, a Secției de Investigare a Infracțiunilor în Justiție. L-am analizat din punct de vedere jurnalistic și cu Marius Ghilezan, un veteran al presei, șeful de la România Liberă. N-am tras concluzii, pentru că concluziile e firesc să le tragem cu cineva ca tine în fața ascultătorilor și telespectatorilor. Și te-aș întreba pornind de la un eveniment petrecut aseară. Aseară președintele CSM fiind prezent într-o emisiune al altui apropiat al meu, pe care și tu l-ai cunoscut foarte bine, pe Silviu Mănăstire, Dosar de politician, unde a lăsat să se înțeleagă nu neapărat că ar fi de acord cu desființarea SIIJ, dar a pus problema funcționării și a felului în care este reglementată activitatea SIIJ. Sunt convins că ești la curent cu știrea și n-aș detalia-o mai mult, dar a apărut din punct de vedere public că ar fi o abatere de la avizul negativ pe care CSM-ul l-a dat acestei propuneri legislative a guvernului de desființare a SIIJ. Cum privești tu poziționarea asta? Să începem discuția în acest fel.

Veronel Rădulescu: Discuția despre SIIJ din punctul meu de vedere se constituie într-o cronică a unui final deja cunoscut. Știm că parlamentarii vor vota desființarea SIIJ peste mintea lor și peste interesele statului de drept din România. În privința celor spuse de Bogdan Mateescu, de data asta sunt de acord cu ceea ce a spus Bogdan Mateescu. Chiar dacă aparent pare o retractare a avizului CSM-ului, în sensul că se poate înțelege că cele exprimate de dumnealui duce la ideea că e de acord cu desființarea SIIJ, mie însă mi se pare că poziția lui Bogdan Mateescu, vâlcean și el, de altfel, este una corectă și se constituie într-o argumentație a avizului negativ dat de către CSM.

Cozmin Gușă: Îl cunoști pe Mateescu? Ai spus că este vâlcean, e cineva care se învârtea în lumea avocaților sau a procurorilor, a judecătorilor din Vâlcea?

Veronel Rădulescu: Nu. Știu doar că a fost judecător, nici n-am avut cauze la dumnealui, dar știu că a fost judecător în Râmnicu-Vâlcea și ascensiunea dumnealui este una justificată, din punctul meu de vedere. A fost urmărit, inclusiv de mine. Este adevărat că de multe ori în această perioadă n-am fost de acord cu pozițiile exprimate de dumnealui în CSM, dar de data asta, argumentele pe care le-a adus mi se par pertinente. CSM a dat într-adevăr un aviz negativ proiectului de desființarea a Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, dar nu a furnizat alternative. Bogdan Mateescu spune că „Dacă SIIJ-ul va funcționa în același mod ca și cadru legal, în resurse financiare și umane, într-adevăr, mare lucru nu poate să facă”. Pentru că problema mare, în ultima perioadă, e motivul pentru care Secția de Investigare a Infracțiunilor în Justiție nu a avut rezultate extraordinare, iar motivul este tocmai acesta: că el a fost înființat și lăsat cumva fără pârghii. Fără suficienți procurori care să lucreze în miile de dosare care i-au fost transferate, fără să fie ajutați de ofițeri de poliție judiciară, fără resurse, fără tehnică, fără multe, multe lucruri care lipsind, pun în imposibilitate desfășurarea unei activități eficiente. Practic eu am citit în această cheie cele spuse de Bogdan Mateescu și cred că ar fi fost utilă o dezbatere serioasă, nu doar pe parcursul unui timp scurt, la care să participe oameni neavizați. Cred că era necesară o dezbatere foarte serioasă pe această temă, pentru că desființarea SIIJ alimentează corupția, duce la întărirea acesteia.

SIIJ ESTE SINGURA ENTITATE DIN JUSTIȚIE INDEPENDENTĂ POLITIC. ASTFEL, DEVINE UN GARANT CĂ CEI CARE FAC RECHIZITORII LA COMANDĂ POLITICĂ NU POT PRESA MAGISTRAȚII CORECȚI.

Subliniez, SIIJ-ul este entitatea din Justiție care nu e afectată de nici o imixtiune a politicului. Procurorii, șeful SIIJ sunt desemnați și aleși de către CSM, de către organe din Justiție, fără vreo intervenție din partea ministrului Justiției, parlamentarilor și chiar fără implicarea șefului statului. Ori, în această situație ideea înființării acestei secții a fost tocmai de-a garanta că judecătorii și procurorii nu vor fi constrânși de alte pârghii de Parchet să dea soluții în favoarea Rechizitoriilor pe care le întocmesc aceste Parchete. O dată cu desființarea SIIJ, toate dosarele de la această secție se vor întoarce la structurile de unde au venit inițial, respectiv la DNA, la Parchetul General, poate chiar la DIICOT. Deci una dintre problemele pe care eu le-am sesizat și pe care înțeleg din funcționarea acestei secții este pe de-o parte resursa: resursa financiară, resursa umană. O altă problemă ține de modul în care a fost legiferat activitatea acestei secții. O împovărezi cu toate tipurile de infracțiuni din Codul Penal, care pot să fie săvârșite de către magistrați este de asemenea un motiv de blocare a activității acesteia. Ideea care ea a fost constituită și organizată era aceea de a analiza și din acest punct de vedere activitatea magistraților ce poate fi cumva circumscrisă infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciu. Ce rost are ca o Secție specială să ancheteze un magistrat care a fost prins sub influența alcoolului la volan, sau a făcut un accident de circulație, sau mai știu eu ce. Aceste aspecte cred că trebuie să rămână de competența Parchetelor specializate în acest sens. Dacă Secția de Investigare este despovărată de multe, multe dosare cu infracțiuni ce țin de dreptul comun, și, în același timp, ar fi stimulată prin acordarea de resursă materială și umană lucrurile cred că ar merge pe un făgaș bun. Dar chiar și așa cum a funcționat până acuma și în felul în care, modul imperfect, neîndestulător să spunem, al activității SIIJ pe care-l observ dezbătut până și în mijloacele media, am văzut că și în CSM au existat asemenea poziții, și așa, SIIJ-ul este un garant că judecătorii și procurorii nu pot fi constrânși în vreun fel sau altul de cei care întocmesc Rechizitorii, de cei care urmăresc anumite interese în condamnarea unor oameni, fără ca să existe suficiente probe.

Cozmin Gușă: Aș vrea să o fac un rezumat.

Veronel Rădulescu: O singură idee. O singură idee. Chiar dacă Secția, SIIJ-ul, nu realizează aceste rechizitorii, nu poate să analizeze toate aspectele, ce se întâmplă totuși în realitate este că celelalte Parchete nu mai pot să pună mâna pe judecători și pe procurori, asigurându-le independența atât a judecătorilor, cât și a procurorilor.

Cozmin Gușă: Voi spune în felul următor: Veronel Rădulescu a prezentat aici imperfecțiunile de constituire și de organizare a activității SIIJ, într-un soi de conivență cu ceea ce spunea Mateescu, președintele CSM, dacă asta a vrut să spună Mateescu până la urmă, nu legat de desființare, ci legat de funcționalitate și, pe cale de consecință, s-a ajuns în cursul demonstrației logice a lui Veronel Rădulescu la ideea că SIIJ-ul nu este doar necesar, este vital pentru a garanta imposibilitatea celorlalte Parchete de a presa, de a investiga magistrați pentru infracțiuni de serviciu, atenție. Care înseamnă imixtiune directă în actul de Justiție. Practic propunerea lui Veronel Rădulescu este ca viitoarea organizare a SIIJ, dacă va mai fi cazul, dacă nu-l omoară de tot, să distingă mai bine în obiectele de activitate ale SIIJ, investigarea infracțiunilor de serviciu, care au legătură cu înfăptuirea justiției din partea magistraților și nu alte infracțiuni posibile, de drept comun, de la conducerea sub influența alcoolului, până la bătaia într-un bar sau cine știe ce altceva. Pentru că, și aici vin eu cu completarea, se naște această absurditate, spre exemplu, ca un magistrat, fiind reclamat, să fie anchetat exact de către Parchetul a cărui misiune a îndeplinit-o judecătorul respectiv, pentru că dacă un judecător judecă strâmb în spiritul și conform vrerii DNA într-un dosar, apoi și dosarul lui, după aia, reclamat fiind, se duce tot la DNA să fie anchetat, ne putem închipui că acolo nu se va întâmpla nimic. Deci este vitală practic această garantare a independenței din partea unui organism care, cum spunea tot Veronel Rădulescu în această emisiune, nu este un organism politic. SIIJ-ul nu este nominalizat și constituit nici la propunerea ministrului Justiției, nici la propunerea președintelui României, care sunt factori politici, în mare măsură, în totală măsură ministrul Justiției, ci la propunerea CSM, care este un organism de tip apolitic. Ajungând aici, ș-apoi, pentru că aș vrea ca lumea să înțeleagă mai bine și din exemple pe care le dăm. Eu insist neapărat cu SIIJ-ul, pentru că insist de fapt cu marea minciună pusă la cale de către politicieni care, deși îmi spun mie în privat că nu sunt de acord cu desființarea SIIJ-ului, acționează cum au făcut liberalii acum o oră, au votat în unanimitate pentru desființarea SIIJ-ului. Eu sunt corect și n-o să dezvălui niciodată discuțiile private, dar vă spun că cel puțin trei liberali de frunte mi-au spus că ei nu sunt de acord, și nici partidul nu este de acord și nici Iohannis de acord. Dar, în final, aș vrea să vedem de ce ar trebui desființat SIIJ-ul și la dorința cui. Însă pentru ca să se priceapă mai bine, și cred că asta e și o informație interesantă pentru ascultători și telespectatori, o să te rog Veronel să intrăm puțin în ultimul proces celebru pe care-l administrezi ca avocat, respectiv procesul Băsescu-Udrea. Tu ai avut mulți alți clienți celebri de-a lungul anilor, dar aș vrea legat de acest proces – ca un studiu de caz, spre exemplu – să ne explici care e textura procesului, ce vine în contradicție cu legile și dacă este genul de proces care la un moment dat ar avea nevoie, în urma unei plângeri, de intervenția acestei secții, de intervenția SIIJ-ului. Cam asta e întrebarea compusă din trei corpuri.

PRIN APELUL LA CURTEA EUROPEANĂ CONTRA CURȚII CONSTITUȚIONALE, APARE CLAR PREDAREA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE. DOSARUL BĂSESCU-UDREA REPREZINTĂ UN DERAPAJ.

Veronel Rădulescu: Subiectul este foarte larg, cred că ne-ar trebui mai multe emisiuni să putem să dăm exemple și să le și justificăm în același timp. O să mă străduiesc, însă, să fiu cât mai concis. Dar nu aș intra abrupt în chestiunea concretă a Dosarului Ioana Băsescu – Elena Udrea, ci aș porni dintr-un alt dosar, făcut de mine anterior, unde Înalta de Casație și Justiție, contrar propriei jurisprudențe, pentru că în celelalte dosare în care s-au promovat contestații în anulare, după decizia Curții Constituționale, care a constatat că sunt ilegale Completele de 5 judecători ale Înaltei Curți, unde nu toți membrii au fost trași la sorți. Deci, în toate celelalte dosare, Înalta Curte a admis contestația în anulare și a trecut la rejudecarea cauzelor respective. În cazul Elenei Udrea, aceeași Înaltă Curte, încălcându-și propria jurisprudență, a suspendat cauza și a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu patru întrebări, care se rezumă într-una singură: Dacă instanța națională, respectiv Înalta Curte și celelalte instanțe, pot să încalce deciziile Curții Constituționale pe diverse motive: că s-ar încălca Dreptul Uniunii, că s-ar încălca interesele financiare ale Uniunii Europene. Aș vrea să vă spun un lucru, eu citesc această acțiune ca pe un atac direct la coloana vertebrală a statului, respectiv a Constituției țării. Pentru că obligația instanțelor de judecată și obligația tuturor de a respecta deciziile Curții Constituționale derivă chiar din Constituția României. Păi în momentul în care ceri unei instanțe europene permisiunea ca tu să încalci deciziile Curții Constituționale, respectiv să încalci Constituția țării, din punctul meu de vedere asta înseamnă o predare a suveranității naționale. Mi se pare de neacceptat această rațiune.

Cozmin Gușă: Prin genul de reclamații care se fac la nivelul Curților europene practic se cedează suveranitatea națională pe acest domeniu al Justiției, ceea ce este un lucru foarte, foarte grav și este un precedent despre care sunt foarte curios cum va acționa. Eu vorbeam în week-endul trecut, am făcut o emisiune cu Bogdan Chireac și Val Vâlcu în care le aduceam aminte – erau foarte senini ei, așa, în ceea ce vorbeau – și le aduceam aminte și le spuneam: „Băi, fraților, voi ați uitat de celebritățile duse în cătușe, unele arestate, altele și condamnate, care apoi și-au câștigat nevinovăția la CEDO. Uite de la primarul din Vâlcea, că tot ești în Vâlcea acuma, Mircea Gutău, care a câștigat la CEDO cauza lui, până la George Copos, de la București, de asemenea, ambii făcând și pușcărie, au câștigat la CEDO dovedind că metodele Justiției românești au fost cel puțin abuzive. Ei, de aici, prin exemplu, aș vrea să te duci mai departe, de la Curtea Europeană de Justiție, că s-a auzit ce-ai zis apropo de reclamația Înaltei Curți și pierderea de suveranitate în Justiție, pe acest exemplu-cadru ca să pricepem bine cât de ușor se pot martela niște destine, crea precedente care apoi vor crea mari disfuncționalități și nedreptăți în sistemul de Justiție.

Veronel Rădulescu: Aș caracteriza, sau aș răspunde pe scurt la întrebarea ta vizavi de dosarul Udrea-Băsescu, atât de mediatizat în ultima perioadă printr-un singur cuvânt: derapaj. Derapaj de la ideea de stat de drept, derapaj de la aplicarea corectă a legii, derapaj de la interpretarea onestă a probelor din dosar. De ce s-a întâmplat lucru ăsta? Este foarte greu să apreciez eu. Putem să speculăm pe orice fel de idee. Eu am sesizat însă un lucru, pe care l-am și adus la cunoștința instanței, respectiv incompatibilitatea judecătoarei.

Cozmin Gușă: A doamnei Jderu.

EXISTĂ O REȚEA ÎN JUSTIȚIE CARE POATE „EXECUTA” PE ORICINE, DE LA ACUZARE LA CONDAMNARE. DIN PĂCATE, PRESA CONTRIBUIE LA DEMONIZAREA VICTIMELOR.

Veronel Rădulescu: Da, a doamnei judecătoare Claudia Jderu. Informația am obținut-o destul de târziu, chiar de la oameni din presă care mi-a spus că doamna judecător este coautor de cărți împreună cu procurorul de caz, domnul Marius Bulancea, și atunci sigur că se pune problema, pe de-o parte a modului în care se realizează o compatibilitate de gândire în momentul în care redactezi o asemenea publicație, dar nu în ultimul rând, este și interesul economic în urma publicării unei cărți, unor cărți, că sunt mai multe, de altfel. Și-atunci, dacă doamna judecător l-ar fi contrazis pe procurorul de caz, într-un anume fel, ar fi avut, ar fi impietat și asupra modului în care era privită publicația respectivă și chiar comercializarea ei. Dar, apropo de ciudățenii, cererea mea de recuzare a fost repartizată, conform procedurilor Curții de Apel, unui judecător care și-a făcut declarația de abținere și-a spus că este și el în aceeași situație. Că este și el coautor în cărțile respective și atunci nu poate să judece solicitarea de recuzare. Declarația lui de abținere a fost soluționată de un alt judecător, nu mai știu cine, dacă o fi sau nu o fi în aceeași situație, și i-a respins cererea de a se abține. Obligând în felul acesta ca un judecător care se afla în aceeași situație să se pronunțe pe cererea de recuzare. Bineînțeles c-a fost respinsă.

Dar mai e o ciudățenie. Am aflat tot așa din surse publice că și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, am văzut din declarația de avere, din partea României, funcționează acolo, nu știu în ce calitate, soția domnului procuror Marius Bulancea. Și-atunci chiar nu știm ce se va întâmpla și până unde se poate merge cu acest soi de incompatibilități.

Cozmin Gușă: Tu remarci acum, scuză-mă, doar o paranteză, tu remarci că de fapt prin diverse ițe, de tip cărți scrise împreună, de tip câștiguri comune avute de fel de fel de organizații, s-a creat o legătură între judecători, procurori, familiile lor ș.a.m.d., care sunt răspândite în Justiție la diverse niveluri, în așa fel încât, un anumit dosar, un anumit dosar – nu a lui Elena Udrea, al altuia, a lui Gușă, sau a lui Rădulescu, nu contează – ar avea șansa să fie început de către cineva din această rețea, procuror, să fie administrat de un judecător, tot din această rețea, să fie judecată vreo eventuală contestare de către un alt judecător, tot din această rețea. Practic, să te învârți în rețea, până când cel vrea să te pedepsească, nu știu, se supără George Soros pe mine sau pe tine, hai să zic pe mine, că l-am și cunoscut, se supără George Soros pe mine și comandă o acțiune împotriva lui Gușă și o pune de la capăt la coadă la niște sorosiști și așa ajungi, ca să nu dau exemplu altora, dintr-un potențial nevinovat sau chiar un nevinovat ajungi un condamnat. E corect.

Veronel Rădulescu: E corect ce spui tu. Dar mai este un lucru pe care vreau să-l sesizez: dezbaterile publice de regulă nu au ca obiect situația unor persoane necunoscute. Din păcate sunt mulți oameni care trec prin situații de genul acesta și nici nu știu, habar n-au ce li se întâmplă, se trezesc direct la pușcărie. Dosare gen Udrea-Băsescu sunt folosite tocmai în a susține ideile pe care le promovează acest sistem. Pentru că Elena Udrea nu este prea iubită de public. Ioana Băsescu este privită prin prisma tatălui său, care este considerat creatorul acestui sistem. Și atunci, pe ideea românească lasă c-a făcut el ceva, aplaudă asemenea rezultate. Problema însă, din punctul meu de vedere, ar trebui să ne preocupe pe toți pentru că ceea ce li se întâmplă Elenei Udrea, Ioanei Băsescu și altora se poate întâmpla și se și întâmplă oricui.

Eu îmi doresc din tot sufletul să funcționez într-un sistem de Justiție în care să nu conteze numele, să nu conteze funcția pe care ai avut-o. Să nu conteze nimic altceva decât faptele care sunt analizate și care sunt probate. Atunci putem spune că funcționăm într-un stat de drept. Foarte bună idee, de altfel, dar masca acestei idei se întâmplă o serie întreagă de, să le zic doar greșeli, să le zic doar modalități de a scoate din scenă anumiți politicieni și în ultima perioadă observ din ce în ce mai mult oameni de afaceri, exponenți ai capitalului românesc, oameni de afaceri care nu sunt, se pare, doriți și plăcuți de capitalul străin.

DETALIILE INFAMANTE DIN PROCESUL BĂSESCU-UDREA.

Cozmin Gușă: Foarte interesant ce-ai spus. Aș vrea să mai zăbovim doar puțin și după aia să revenim la discuția despre SIIJ și desființare și consecințe. Aș vrea să te rog să ne spui care ți se pare cea mai flagrantă grozăvie juridică din procesul ăsta Băsescu-Udrea. Adică ce este în mod evident neconform cu legea și o să te rog să fii cât mai obiectiv, sigur că ești reprezentantul unuia dintre inculpați, dar eu știu că tu poți să te desprinzi ușor, în momentul în care prezinți către public o anumită situație.

Veronel Rădulescu: O să încerc să prezint cât mai pe scurt situația asta că practic ce vă voi spune în continuare justifică ideile pe care le-am aflat anterior. Elena Udrea în dosarul ăsta a fost acuzată de procurori c-a săvârșit șapte fapte penale. Două infracțiuni de instigare la luare de mită și cinci infracțiuni de spălare de bani. În câteva cuvinte am să ți le descriu pe fiecare și să-ți spun de ce ele sunt considerate de mine că depășesc limita legală, limita legii, pe de altă parte, în modalitate de interpretare frizează absurdul, ieșirea dintr-o logică normală.

Să începem cu luarea de mită. Elena Udrea este acuzată că le-a spus unor alți membrii de partid cu funcții în partidul din care făcea parte să inițieze acțiuni și să găsească finanțări pentru propaganda electorală din campania pentru Referendum. Atenție, nu campania lui Traian Băsescu, nu vreo campanie a Elenei Udrea sau a vreunei anumite persoane. Dincolo de faptul că din probe rezultă că cei care au solicitat asemenea finanțări pentru panourile acelea publicitare unde mesajul era „Vino și tu la Referendum”, dincolo de faptul că n-au fost condiționați în vreun fel să contribuie la campania electorală că altfel eu îți tai finanțarea sau ceva de genul, respectiv situația domnului Tarhon, fost președinte al Consiliului Județean Tulcea. El este acuzat că ar fi luat mita, în condițiile în care nu avea ca atribuții de serviciu, ceva legat de contractele omului de afaceri cu care a vorbit. Respectivul om de afaceri avea contracte finanțate de Ministerul Fondurilor Europene, nici măcar de ministerul doamnei Udrea. Dar să trecem peste aspectele acestea factuale și să le interpretăm prin prisma legii. Codul Penal anterior, din 1969,, descrie fapta de luare de mită ca fiind fapta prin care primești, pretinzi sau nu refuzi anumite bunuri sau foloase din partea unei persoane pentru tine. Deci pentru cel care pretinde sau nu refuză, sau acceptă sau primește, toate aceste modalități. În fața instanței au susținut că așa cum e descrisă fapta, pentru că nimeni, nici procurorul în Rechizitoriu nu spune că Elena Udrea sau ceilalți Tarhon, sau celălalt, pe care i-ar fi instigat, ar fi obținut pentru ei ceva foloase sau bunuri, ci ar fi cerut să contribuie la campania pentru Referendum. Păi această premisă nu este prevăzută în legea penală de atunci, valabil în 2009, respectiv în Codul Penal din 1969. Ea fost introdusă, luare de mită pentru sine sau pentru altul în noul Cod Penal care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, adică la cinci ani după ce s-ar fi săvârșit presupusele fapte penale. Am susținut în fața instanței, și-am văzut în motivarea pe care a dat-o, că Instanța recunoaște că nu era prevăzută fapta penală în mod expres, dar că România ar fi fost semnatara unei Convenții de luptă împotriva Corupției de la New York și prin această Convenție statul român se angaja să implementeze în legislația internă și această situație luarea de mită pentru altul. S-a și întâmplat, dar în 2014, nu în 2009. Și că într-un raport întocmit de GRECO, autoritățile din România ar fi afirmat că este acoperită și această premisă. Păi nu vă supărați, tot în legea românească, în Codul Penal spune că nici o persoană să nu fie condamnată decât în limita legii, decât pentru fapte care sunt prevăzute de legea penală, de Codul Penal român, nu de vreo Convenție internațională sau de vreun raport GRECO. Ori, dintre cele 7 fapte de care e acuzată Elena Udrea, 4 intră în această situație. Că sunt două infracțiuni de instigare la luare de mită și două infracțiuni de spălare de bani, aferente sau subsecvente acestor infracțiuni. Deci patru din punctul meu de vedere sunt în afara legii. Dar să vă mai spun și de celelalte, dacă nu abuzez de timpul dumneavoastră. O infracțiune autonomă de spălare de bani pentru care acuzată Elena Udrea este descrisă ca urmare a faptului că personal, de acasă a adus o sumă de bani, aproximativ 300.000 de lei, în aceeași campanie electorală. Deși există probe că banii într-adevăr au fost aduși de acasă, din veniturile familiei, chiar Dorin Cocoș a spus: „Domne eu i-am dat banii, din firmele mele, care erau ale noastre, de fapt, ale familiei”. Trecem peste asta. Procurorul o acuză prin Rechizitoriu că există suspiciunea că banii respectivi ar proveni din infracțiuni de corupție pentru că a fost trimisă în judecată și condamnată într-un alt dosar. Și indică numărul de dosar, e dosarul „Gala Bute”. Acum, eu am încercat să mă documentez: dosarul „Gala Bute” privește fapte din 2012-2013, vă întreb pe dumneavoastră, care nu sunteți jurist, dar gândire logică sunt sigur că aveți, trageți dumneavoastră și ascultătorii dumneavoastră concluzia: cum spunea să spele în 2009, când este acuzată de spălare de bani, bani pe care i-ar fi obținut din infracțiuni de corupție din 2012-2013? Adică peste patru ani.

Cozmin Gușă: Da, e limpede, este limpede și aș vrea să fac o sinteză a acestui dosar ca să putem să intrăm în ultimele minute pe discuția legată de consecințele desființării SIIJ și cine dorește într-adevăr asta. Spunând așa: m-am uitat zilele trecute la filmul „Cel mai iubit dintre pământeni”, cu Ștefan Iordache în rolul principal, pe care-l arestează Securitatea. Chiar am comentat cu Dorel Vișan chestia asta la telefon, scena respectivă. Și-l arestează Securitatea pentru nimic, după cum se știe, cei care au citit romanul sau au văzut filmul știu, și este scena celebră în care el ajunge în fața securistului șef, pentru că ceruse un șef, șeful era George Constantin, marele nostru actor. Mergea de la Gheorghe Dinică la George Constantin. Victor Petrini, personajul lui Ștefan Iordache, încearcă el acolo să argumenteze, și la un moment dat se uită securistul ăsta gras așa la el și-i spune: „Bă, băiatule, tu n-ai înțeles că odată intrat aicea nu mai contează ce spui și ce faci? O dată intrat nu mai ieși.” Ei, mie mi se pare că toată această încrengătură din jurul dosarului Elenei Udrea și a lui Ioana Băsescu înseamnă o mobilizare de fapt cu orice preț pentru ca Elena Udrea să fie condamnată, Elena Udrea fiind una dintre persoanele care a fost în interiorul statului paralel, a fost la vârful statului, a fost printre Kövesi, Coldea, Maior, Băsescu, toți acolo, la aceeași masă de foarte multe ori, dar, la un moment dat, în 2014, a ales să spună adevărul despre această încrengătură a statului paralel, este o plângere celebră făcută în toamna anului 2014, la final, de către Elena Udrea în care descrie operațiunile cuplului, sau trioului Maior-Coldea-Kôvesi. Oameni care au rămas în picioare. Unul a fost ambasador în Statele Unite, acum se duce în Iordania. Coldea este un superprosper om de afaceri, poate cel mai bogat din România în acest moment, Florian Coldea, și oricum printre cei mai influenți. Iar șefa Parchetului european este Laura Codruța Kövesi, personaje cu care Udrea s-a răfuit. Și-acuma, dacă am făcut această sinteză, ca să nu continuăm atât de mult pe acest proces, unul dintre procesele tale, vin și te întreb: dispariția SIIJ-ului face de fapt posibil ca persoane de tip procuror, sau judecător, precum cei implicați în dosarul Udrea sau în alte dosare, să nu mai poată să fie trași la răspundere și anchetați? Ăsta e scopul desființării SIIJ-ului?

Veronel Rădulescu: Scopul desființării SIIJ-ului este mai larg, pentru că nu este doar acela de a nu mai fi anchetați de către SIIJ anumiți procurori, ci scopul principal este ca celelalte structuri de Parchet, în special DNA, să poată să deschidă dosare penale după bunul plac, pentru că un procuror poate să se autosesizeze în orice moment de vreo faptă săvârșită de cineva. Deci să poată să constituie dosare penale judecătorilor și procurorilor onești, care nu vor sau care se abat de la linia impusă sau subînțeleasă.

Cozmin Gușă: Foarte important. Adică cei care nu sunt în rețea, cum ar veni, în raport cu ce-am discutat mai devreme. Adică ăia care nu sunt în rețea să pot să fie acuzați.

Veronel Rădulescu: Toate mișculațiile pe care le-am tot văzut în presă și ce pe care le-ai spus tu care pot să aibă sau pot să n-aibă o justificare. N-am să mă pronunț. S-ar putea ca ele să fie, la un moment dat, chiar mai restrânse, să fie doar interese de grup restrâns, așa cum v-am explicat eu situația de incompatibilitate, pe care eu o consider ca fiind de incompatibilitate a doamnei judecător care a judecat acest dosar. S-ar putea să fie doar o relație de colaborare, de prietenie, cumva ca făcând parte dintr-un grup care gândește într-un anume fel, excluzând chiar și interesul economic. Dar, poate fi la fel de bine, și ceea ce ai enunțat tu mai devreme, să fie de fapt un soi de coordonare, un soi de interes mai larg, poate chiar din afara țării, ca Justiția din România să nu funcționeze corect.

Desființarea SIIJ, din punctul meu de vedere, este un semnal foarte grav pe care-l dă actuala coaliție de guvernare. Și eu am vorbit cu diverși parlamentari din structurile de putere și toți vorbeau în același fel despre necesitatea menținerii secției speciale, despre faptul că nu se va vota așa ceva, că cel puțin PNL-ul nu va vota, ba chiar și cei de la UDMR au făcut niște garanții, cu toate astea, ce-am văzut astăzi că s-a întâmplat în grupul parlamentar PNL mă duce cu ideea că oamenii ăștia nu mai gândesc cu mintea lor.

LUDOVIC ORBAN ARE POZIȚIONAREA CEA MAI CIUDATĂ ÎN SPEȚA SIIJ. EXISTĂ O FORȚĂ EXTERNĂ CE IMPUNE SERVILISM ȘI TEAMĂ.

Cozmin Gușă: Dar Veronel dragă, poate să fie atât de mare teroarea, și puternic cine o exercită. Deci, două întrebări: Cât de mare e teroare și cine o exercită pentru ca un grup parlamentar cum e PNL-ul, cu oameni cu probleme-n justiție, cu un lider de partid, Orban, care a nimerit în acest malaxor al justiției, și greu a ieșit din acest malaxor (și nu știm precis cum!), ca să fie achitat, cum să poată să fie în stare să voteze în unanimitate o aberație? Deci în loc să se uite la defecțiunile de la DNA, excesele de la DIICOT, de la Parchetul General, foarte multe la număr, ei iau la bumbăcit o secție care nici măcar n-a apucat să lucreze, pentru că n-are procurori suficienți, n-are suficiente fonduri, nu are structuri regionale, dar care, întâmplător i-a făcut dosar Laurei Codruța Kövesi. Și-aș lua-o în felul următor: domne, cei din spatele Codruței Kövesi au interes atât de mare s-o scoată albă și imaculată, și au o putere atât de mare, încât să comande Parlamentului României, partidului care guvernează, partidului președintelui, c-ăsta-i PNL-ul, să desființeze o secție, probabil pentru acest dosar? Că ăsta pare a fi singurul dosar care afectează pe cineva, într-adevăr puternic. Pentru că nu cred că unul ca Portocală are atâta putere astăzi ca să ceară desființarea SIIJ. Dar Laura Codruța Kövesi și cei care o susțin poate că au.

Veronel Rădulescu: Pentru mine un moment foarte ciudat în această perioadă a fost poziționarea șefului partidului locomotivă a acestei guvernări, respectiv președintelui PNL, Ludovic Orban. Ludovic Orban a intrat și el în procesarea acestui sistem, a fost tăvălit destul de serios, a fost trimis în judecată, anchetat, cercetat, întocmit Rechizitoriu, trimis în judecată. E adevărat a fost achitat. Dar el care a trăit toate acele momente de teroare ar fi trebuit, cred eu, să aibă o poziție, să aibă o opinie, primul gând care ar fi trebuit să-i treacă prin minte ar fi fost acela de a face ceva ca nimeni să nu mai pățească ce-a pățit el. Nu vorbim ce-a pățit altcineva, ce-a pățit, eu știu Adrian Năstase, Elena Udrea, sau orice om de rând care poate să intre într-un asemenea malaxor. Dar această poziție mi s-a părut foarte ciudată iar votul de astăzi din grupul parlamentar cred c-a fost dictat într-un fel chiar de șeful partidului. Pentru că nu cred c-avea putere vreun lider de grup să influențeze atât de mult.

Cozmin Gușă: Sigur. Dar eu te întreb pe tine, pentru că asta e foarte important să lămurim. Domnule, în condițiile în care și tu ai cunoscut parlamentari care ți-au spus că nu trebuie să desființăm SIIJ-ul, persoane publice, nimeni nu se mai exprimă. Totuși cine are atâta putere din unghiul tău, eu am discutat și cu Marius Ghilezan în repriza precedentă de discuție, cine are atâta putere încât să forțeze o întreagă clasă politică ce să facă? Să lase la latitudinea Curții Constituționale a României, că până la urmă acolo se va ajunge. Dacă se votează în Camera Deputaților, apoi în Senat, va fi contestată, probabil, de către PSD și-ajunge la Curtea Constituțională a României, care să judece din nou o anumită neconstituționalitate. De ce fug de răspundere, de la Iohannis în jos, toată lumea? Le e atâta frică de americani? Americanii joacă atât de dur în sistemul ăsta din Justiția românească? Ce crezi tu?

Veronel Rădulescu: Este clar că e o forță din afara acestui sistem politic românesc care impune acest lucru și probabil că unii din servilism, unii din teamă, unii din interes, se prefac că uită care sunt pilonii statului de drept din România.

VICTIMELE DESFIINȚĂRII SIIJ VOR FI MAGISTRAȚII CORECȚI, CE REPREZINTĂ DIN PĂCATE MAJORITATEA TĂCUTĂ.

Dar ai mai pus în discuție o temă că fac chestiunea asta, uneori chiar afirmând faptul că o s-o votăm, s-o votăm neconstituțională și lăsăm Curtea Constituțională să facă ceea ce trebuie să facem noi. Este o dovadă de lașitate pe de-o parte, dar pe de altă parte nu este o certitudine că va mai interveni și de data asta Curtea Constituțională care să găsească motivele pe care le lasă parlamentarii și să declare neconstituțională Legea. Asta pentru c-am mai văzut și situații în care Curtea Constituțională tace sau se face că nu observă. Din punctul meu de vedere ar fi trebuit să aibă o poziție publică față de situația creată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin sesizarea Curții Europene și, încă o dată spun, motivele sunt multiple, unii din servilism față de șeful partidului „A zis șeful, așa facem!”, nici nu înțeleg, nici nu-i interesează. Alții de frică „Dacă nu facem așa ne vom trezi noi cu vreun dosar”. Alți din interes „Votând în felul ăsta și fiind disciplina, mă asigur că o să am un nou mandat”.

Cozmin Gușă: Și destui, probabil și din prostie. Am o ultimă întrebare Veronel Rădulescu pentru că tu ai adus în această discuție un element foarte important, cel legat de pierderea suveranității, ca element al treburilor din Justiției și al cererilor unei Înalte Curți la o Curte Europeană pe o speță care nu era treaba unei curți europene. Eu am venit și-am completat cu partea asta, implicarea americanilor trimiși aici, poate a lui Soros, poate a altora, directă. Întrebarea este adresată avocatului Veronel Rădulescu:

Cum te mai simți tu trebuind să lucrezi într-o Justiție dintr-o țară care și-a pierdut suveranitatea? La care instanță vei mai putea face Apel atunci când îți aperi clienții:

Veronel Rădulescu: Cozmin, eu n-am zis, n-am vorbit de pierderea suveranității, ci de predarea acesteia, care înseamnă altceva.

Cozmin Gușă: Mai rău.

Veronel Rădulescu: Pierderea suveranității se poate face, nu știu, în urma unei aparente lupte. Dar s-o predai pur și simplu în favoarea unei puteri străine mi se pare foarte grav. Pe de o parte, pe de altă parte aș vrea să mai zic ceva important, ceva ce n-am spus nici unul dintre noi.

Cozmin Gușă: Te rog, pe scurt.

Veronel Rădulescu: Nu funcționez în Justiția română de anul ăsta și trebuie să spun că-n Justiția din România sunt foarte mulți judecători și procurori onești, înțelepți, serioși și care respectă legea și doresc să funcționeze și ei într-un stat de drept și în limitele legii. Numărul celor care abordează în sens invers această temă este relativ restrâns, numai că, probabil că ei dețin destinele Justiției. Dacă eu rămân, și rămân în continuare, rămân cu speranța că cei buni, corecți și cinstiți vor reuși să-i aducă pe aceeași linie de plutire și pe ceilalți. Sper că chiar ce facem noi astăzi să contribuie într-o mică măsură la conștientizarea tuturor factorilor responsabili din România că lucrurile astea trebuie realizate în interesul tuturor: al cetățenilor, al parlamentarilor, al vostru al jurnaliștilor, și al nostru, al celor care participăm la actul de justiție.

Cozmin Gușă: Mulțumesc mult Veronel, cu această concluzie astăzi închidem aici și mă bucur c-am adus în fața voastră prieteni un om care gândește atât de clar și sper să mai vină Veronel în emisiune la Gold FM, vom și transcrie această emisiune.

Să rămânem însă cu această idee că desființarea SIIJ-ului și această acțiune este o acțiune a celor puțini din Justiție, împotriva celor mulți, majoritari, care sunt corecți, dar care vor sfârși, nemaiavând cum să fie apărați, ca fiind acuzați, așa cum s-a întâmplat și sugerat.