Propun să strângem rândurile
Fiindcă toţi suntem muritori, îmi e milă şi de proşti. Proştii au şi ei o viaţă, un trecut al lor care i-a făcut proşti, poate în altă conjunctură nu ar fi fost proşti sau chiar atât de proşti. Asta e una.
A doua chestiune este că dintotdeauna am luat în calcul faptul că marile puteri economice de azi au acest statut nu fiindcă popoarele lor sunt mai deştepte decât al nostru, ci fiindcă au fost ţări coloniale şi, mai mult sau mai puţin, în funcţie de situaţie, au folosit sclavi.
Am, în legătură cu sclavagismul, o experienţă care m-a marcat pe viaţă şi care adeseori îmi provoacă coşmaruri. În urmă cu câţiva ani, într-o amiază toridă, cineva m-a luat de pe o terasă din Dakar, de la malul oceanului, ca să vizităm insula Goree, aflată în apropiere. Ne-am urcat pe un vaporaş, am luat o bere, ca turiştii, fără să ştiu despre ce e vorba.
Ei bine, insula asta, mică, de doar 45 de acri, a fost avanpostul comerţului cu sclavi. Deschid jurnalul meu şi, la data de 26 noiembrie 2011, găsesc că am scris următoarele:
Citiți continuarea articolului AICI.
