Menu

ROȘIA MONTANĂ - Recurs poetic (dureros) despre opțiuni zănatice

liviu popescuO pătlăgea afurisită un pic rebelă din fire, sătulă 

De traiul ei rural, într-o noapte a fugit din răzor. 

Pe când 

Mă-sa, o grasă mănată la vârf, iar tac-so un tractorist pensionar 

Şi niţel berar, dormeau în odaia din faţă. 

Roşia rumenă în obrăjori, 

Durdulie la trup, aflase ea dintr-o carte că există o metropolă, 

La margine de lume, unde pătlegele sunt dive. 

Se încurcă cu un tubercul, comis voiajor, care o simţi 

Pe naivă că e cu seminţe puţine la cap, dar cu pofte mari 

Umblând după prohap. 

O luă cu tirul de marfă şi după trei zile de îmbrăţiţare 

O lăsă la drumul mare.

Roşia noastră plăcut 

Impresionată după prima polenizare plecă 

La plimbare pe drumul spre metropola din cărţi. 

Întrebă în stânga şi în dreapta. 

Stătu la un vărzoi, director 

De IAS, o lună până îi veni ăstuia muierea de la ţară, 

Se încurcă şi un conopid silfid.

Apoi din ladă în ladă 

Ajunse la o răscruce. 

Plecase tocmai de jos, de prin Olt, 

Şi pe indicatorul de pe şosea era scris Alba. 

Citise ea

Pe vremuri chiar şi o carte cu nume de Dona Alba.

Romantică din fire, nu doar o tomată tolomacă, 

Pătlăgeau urcă pe drumuri şerpuite, după indicatoare 

Prăfuite. 

În soarele de vară, uscată şi deja un pic amară, 

După vreo cinci zile şi vreo zece pastile 

Ajunse la metroplolă. 

Un lac mare roşiatic se întindea 

Înainte. „Am ajuns la mare, distracţia e tare!” spuse 

Zgubilitica adolescentă. 

Şi fără să-i mai pese, se unse 

Cu cremă de soare pe fese şi sări în apă. 

Dar ce impact şi ce final. 

Cinauri o cuprinseră pe coajă 

Şi în cinci minute dispăru complet, ajunse doar schelet 

Lângă o biserică scufundată.

Nu stia sărmana 

Că aici era Roşia Montană. 

Şi nicidecum o metropolă. 

În ziare scria, de fapt, necropolă.

 

The most visited gambling websites in The UK