Catastrofa vieții prea scurte a posesorilor de biblioteci prea mari
- Written by Criterii
- Category: Blogu’ lu’ Smeo
Mă întorc obosit dar binedispus de la Rm. Vâlcea unde am prezentat primul număr al revistei ”Vâlcea literară”. Vin și mă uit la fotbal, prind repriza a doua din Italia – Spania și mă bucur fiindă pariasem 30 de lei pe spanioli. Au învins cu 2-1, scor istoric, Spania nu mai bătuse de decenii Italia pe San Siro. În fine, mânânc ceva, beau un whisky, vorbesc cu nevasta despre vopseaua pe care o alegem pentru casa pe care tocmai o izolăm termic. Fiindcă la casa dinspre sat va fi dimineața șantier, urc în deal, la cabană, să pot dormi mult.
E miezul nopții, e nenorocire.
Trebuie spus că în cabană, la parter, viețuiește cea mai mare parte a bibliotecii , mii și mii de cărți. Amuzat de meci și de paharul de whisky , fericit de convorbirea cu cei trei câini lupi avută pe scările spre cabană, bucuros că ne-am înțeles cu privre la vopseaua pe care o vom da pe casă, adică alb ca la biserici, îmi arunc privirea pe un raft, două, să îmi aleg o lectură. Tocmai terminasem, noaptea trecută ”Perla” de Steinbeck, primită cadou, cu recomandare, de la doctorul Dan Popescu.
Mi s-a mai întâmplat ceea ce vă spun acum, dar nu atât de brutal. A fost șocant, înnebunitor, anxietant. Vă zic pe scurt.
Dau cu ochii de o carte de două sute de pagini despre filosofia lui Pitagora. Deși nu pot vorbi mai mult de 3 minute pe acest subiect, n-am chef de Pitagora. Întorc privirea și îmi cad ochii pe Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann. Cu toate că abia dacă îmi mai amintesc de Hans Castorp, n-am poftă să recitesc romanul. Apoi, găsesc cele șase sau șapte volume de filosofie inversă ale lui Michel Onfray. Aiurea, le-am citit, fără prea mult entuziasm și, ce să vezi, am reținut doar câteva idei, materialism dur, sfidare, răspăr, mai nimic.
Mă cuprinde panica, dar una rea, sfâșietoare. Privesc titluri și nu le mai știu, ori nu mai rețin bine ce e între coperți, mă uit în stanga, mă uit în dreapta, nimic sigur, nicio certitudine a cunoașterii, a recunoașterii mulțumitoare. Adică am citit și nu mai țin minte decât umbre, aș reciti și nu am timp. Cumplit. La ce bun miile de cărți, doar ca să mă sperie ca la un Halloween al lecturii ?
Trag din raft ”Catalogul mișcărilor mele zilnice” de Radu Petrescu.Vreau să văd cum s-a descurcat acest om cu biblioteca și efortul de a ieși din abisul ignoranței. Unii chiar lasă impresia că au reușit. Vă spun ce voi afla, peste câteva zile.
Am acrofobie, pe bune, și crește o dată cu anii. Nu știam însă că am ajuns și la bibliotecofobie. Deși dintotdeauna bibliotecile și librăriile m-au tulburat puțin.
Acum, nu a fost o simplă tulburare, a fost o catastrofă.
Catastrofa vieții prea scurte a posesorilor de biblioteci prea mari.
Ceilalți oameni trăiesc destul.
Gheorghe Smeoreanu