Logo

Ce bine e să fii prost

f_350_200_16777215_00_images_orizonturi_noi-1.jpg

 

 

 

 

 

 

 

Pentru faptul că am scris, timp de patru ani, texte cu Nicolae Ceauşescu la un ziar de provincie, am refuzat să fac politică.

Ce bine e să fii prost.

Textele respective ţineau de fişa postului, erau de serviciu, le scriam toţi cei care doream să fim ziarişti şi să publicăm în ziare pe timpul regimului comunist.

De acord că aş fi putut să mă abţin de la dorinţa de a publica, dar nu am făcut-o. Credeam că regimul comunist va dura cel puţin cât viaţa mea, iar eu în viaţa mea doream să fiu ziarist.

Avem destulă pregătire pentru a fi orice altceva, dar frumuseţea presei, cu toate compromisurile ei, mi se părea fascinantă.

După 1989, am decis să pot fi ziarist la publicaţii private deţinute, parţial sau în totalitate, de mine, pe munca mea şi pe riscul meu, asta nu avea cum să îmi interzică cineva. Dacă mă vor citit oamenii, bine, dacă nu, voi da faliment şi gata, aşa mi-am spus.

Mi-am mai spus însă că nu voi face politică, nu voi dori să fiu primar, preşedinte de consiliul, parlamentar, ministru, ambasador, nimic din toate acestea, din respect faţă de cei care nu făcuseră niciun compromis cu vechiul regim.

Ce bine e să fii prost.

În România s-a putut să fii procuror general al Republicii chiar dacă ai ţinut în puşcărie dizidenţi comunişti.

Concluzia ?

Ce bine e să fii prost, fiindcă refuzând, timp de 30 de ani, să mă declar altcineva decât am fost şi sunt, starea mea de spirit şi de sănătate este excelentă.

Dacă eram deştept, aş fi fost mort de mult.

Cum poti alţii, precum acest Lazăr, să trăiască şi să se vopsească, pentru mine rămâne un mare mister.

Gheorghe Smeoreanu

P.S. În imagine, prima pagină a ziarului comunist la care am lucrat, după ce se vopsise şi el în ziar anticomunist. Nici la această vopsire nu am vrut să particip.

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.