Poate
- Written by Gheorghe Smeoreanu
- Category: Blogu’ lu’ Smeo
Tulburător îndemnul lui Iisus pe care nu îl voi putea urma până la sfârşitul vieţii:
„Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”
Întotdeauna cuvântul meu a fost mai mult decât da sa nu, piatra mea unghiulară a fost poate, iar în acest poate s-a ascuns trufia că aş putea schimba oamenii şi lumea, dând şanse şi oferindu-mi şanse, la infinit, într-un carusel al culpabilizărilor şi iertărilor în care nu poţi fi decât ameţit, nesigur, nefericit.
Din păcate, nici când am iertat nu am spus da, nici când am înfierat nu am spus nu, judecata mea a stat şi ea sub semnul unui poate venit de la cel rău. Iar acest poate moral a devenit un poate gnoseologic, apoi unul ontologic.
Poate iert, poate ştiu, poate sunt.
Poate nu sunt, poate nu ştiu, poate nu iert.
Din îndoială mă întrupez zilnic şi la îndoială mă întorc, niciodată consistent în fiinţa mea, ci întotdeauna abur, ca o pâine, zic eu, ca o otravă, zic unii.
Aşadar, nu mă pot defini, rămân cu marginile nestabilite, uneori în inflaţie, alteori migrând spre punctul care poate fi şters de către oricine, rareori fiind ceea ce scrie în buletin, Gheorghe Smeoreanu, născut la data, locuind în strada, mort undeva, cândva, plâns şi neplâns, fiindcă şi aici va apărea, ca un duh rău, cuvântul şi metoda şi întemeierea lui poate.
Acum, poate am spus ceva, poate nu am spus nimic, vin poate sărbătorile şi poate voi fi fericit, poate casa mea va avea linişte ori poate nu, poate există viaţa de apoi, poate nu există, poate cred, ajută, Doamne, necredinţei mele.
Poate Te rog sau poate nu Te mai rog.
Niciodată.
Poate nu există niciodată.
Da sau nu ?
Gheorghe Smeoreanu
