Menu

Drama unui elev din Argeș cu părinții obsedați de Covid

f_350_200_16777215_00_images_banner1_elev_X.jpg

 

 

 

 

 

Ieri am întâlnit un elev din clasa a X-a.

Cu părinții lui, tatăl inginer constructor, mama educatoare, sunt prieten de ani mulți. Pe copil îl cunosc de când s-a născut. În fiecare an școlar i-am dăruit 5 cărți potrivite vârstei lui.

L-am întrebat cum e la școală în acest an tot pandemic? Răspunsul: „Profesorii au înnebunit, nu ne lasă să vorbim în pauze, stau în curtea școlii și ne distanțează cu arătătorul de la orele de geografie. Acasă, e la fel, tata și mama parcă sunt nebuni, mă pune să mă spăl de câteva ori pe zi, servim masa pe rând, dau prin casă cu fel de fel de spreiuri, nici nu poți să respiri. În fiecare seară îmi repetă ce aud la televizor, vor să mă vaxyneze cu forța. Ca să mă apăr de asta am țipat la ei și le-am spus că mă sinucid dacă fac asta. Cel mai tare mă doare că au dus la tomberon toate cărțile din bibliotecă, printre ele sunt și cărțile pe care mi le-ați dăruit. Le-am recuperat de la tomberon și vă rog să mi le păstrați o vreme, până trece nebunia asta. Tata mi-a interzis să mai vorbesc cu dumneavoastră” Minute în șir am tăcut până i-am spus, ca să-l încurajez, să aibă răbdare, că va trece și nebunia asta...Asta a fost cea mai cumplită zi a mea din pandemie... Pe seară l-am sunat pe tatăl copilului, prietenul meu de peste 30 de ani... Mi-a răspuns înainte de a apuca să spun ceva după salut: „Dacă îndrăznești să stai de vorbă cu băiatul meu voi suna la poliție și te va lua mama dracului.”

Am o îndelungată experiență de viață, dar nu mi-am imaginat niciodată că acest om, cu care am trăit o minunată și lungă prietenie, va avea așa incredibile derapaje... Poate că ar fi trebuit să intuiesc ceva, că de luni bune nu l-am mai întâlnit la biserica din cartier și nici la cantina săracilor unde era un bun donator de bani pentru dezmoșteniții sorții din cartier...

Scriitorul Aurel Sibiceanu/ Facebook

ARGES - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN