Duminică, 15 iulie 2007

Data publicarii: 2007-07-15 13:39:00

Poate că este prima oară în presa din acest judeţ cînd un director de gazetă îşi face un fel de blog unde să poată vorbi direct cu oamenii. Vă voi propune aici multe teme de dialog, dumneavoastră puteţi, de asemenea, să faceţi propuneri. Sper să ne descurcăm bine şi îmi doresc să avem discuţii sincere. Veţi vedea că voi scrie aici despre ceea ce vreau să fie săptămînalul "Viitorul", despre oamenii cu care ma întîlnesc, despre cărţile pe care le citesc şi muzica pe care o ascult, despre îndoielile mele profesionale etc.

Luni, 16 iulie 2007

Data publicarii: 2007-07-17 01:49:42

Toată ziua m-am gîndit la blog, realizez ce şansă uriaşă am să renunţ la retorica mea jurnalistică şi să fiu altfel. Vreau să vă spun că azi am fugit de presă (am scris doar editorialul din "Observator", fiindcă acolo am un contract pe care îl respect) şi am plecat la Rm. Vâlcea, la lansarea cărţii "În grădina lui Tagore" de Petre Tănăsoaica. Voi scrie în numărul de vineri despre carte, dar nu folosind limbajul specific criticilor, deoarece autorul îmi e prieten şi pe prieteni, dacă eşti chirurg, nu îi operezi. De la Mall-ul din Râmnic am cumpărat Grieg şi am ascultat la întoarcere concertul pentru pian, iar marea nebunie este că am cumpărat un DVD cu concertul de adio al lui Brel, din 1966, de la Oliympia. L-am văzut cînd am ajuns acasă, e o capodoperă.

Marţi, 17 iulie 2007

Data publicarii: 2007-07-17 23:42:05

În fiecare săptămînă, publicaţia "Ziarul de Argeş" , prin directorul ei Dan Marius Donoiu, mă atacă la persoană, insultîndu-mă în fel şi chip. Temele preferate sînt că sînt cocoşat, senil, am Alzhaimer, sînt alcoolic etc. Au fost amestecaţi în discuţie şi cei doi copii ai mei, despre unul dintre ei scriindu-se că nici nu îi sînt eu tatăl, iar mama lui a întreţinut relaţii cu 200 de bărbaţi. Îmi cer scuze că vă reţin cu asemenea mizerii, dar faptul că nu sînt doar eu cel atacat, ci şi cei apropiaţi mie mă umple de indignare.

Data publicarii: 2007-07-22 19:56:09

Dumincă, 22 iulie 2007

Data publicarii: 2007-07-22 20:12:07

Îi voi răspunde, pe scurt, Cobrei galbene, care mă ispiteşte cu întrebarea dacă am îndoieli profesionale. Am cîteva îndoieli groaznice, care mă consumă şi ma fac de multe ori ursuz şi insuportabil. Nu vreau să vă reţin prea mult pe această temă, dar vă pot spune că îmi vine greu să critic, deşi o fac, fiindcă socotesc toleranţa o virtute, că îmi vine greu să folosesc trucuri care măresc audienţa (cum ar fi titlurile bolbastice) fiindcă sînt conştient că asta e manipulare sadea şi îmi vine greu să răspund la înjurături cu înjurături, fiindcă nu simt nici un dram de ură faţă dce cei care ma insultă în presă. Cam acestea sînt îndoielile mele profesionale, ediţie mult prescurtată.

Luni, 23 iulie 2007

Data publicarii: 2007-07-23 21:17:33

După cum era de aşteptat, au apărut şi comentariile suburbane. Există oameni care, fie din cauza unei îmbibări alcoolice prea mari, fie datorită unei stări discordante trecătoare sau permanente, fie dintr-o prea mare frustrare, insultă la adăpostul anonimatului (relativ, la o adică) pe care îl asigură un forum. Părerea mea este că nu trebuie luaţi în seamă, precum nu trebuie nici măcar să se obosească administratorul site-ului să le şteargă dejecţiile. Am ţinut să le propun comentatorilor oneşti şi decenţi o asemenea atitudine, de altfel singura înţeleaptă, deoarece mitocanii abia aşteaptă să fie luaţi în seamă pentru a-şi reîmprospăta forţele.

Marţi, 24 iulie 2007

Data publicarii: 2007-07-24 16:29:40

Anumiţi oameni cred ca mă flatează atunci dînd îmi spun că, precis, eu trăiesc pentru presă. Ferească Dumnezeu ! Am făcut o lungă perioadă de timp greşeala să mă comport ca şi cum presa ar fi cel mai important lucru din viaţa mea. În acea vreme, totul parcă se transforma în texte, titluri, supratitluri, machete. Chiar şi cei dragi, chiar şi amicii mei aveau parte de acelaşi tratament, adică îi metamorfozam în materie primă pentrur ziar. Mă bucur că, o dată cu vîrsta, nu mai încurc prea mult viaţa personală cu viaţa profesională, spre folosul ambelor planuri.

27 iulie, 2007

Data publicarii: 2007-07-27 14:27:47

Îmi place să merg cu maşina fiindcă numai aşa pot să ascult nestingherit muzică. Aseara, în drum spre mare, mi-am improvizat un concert din Chopin şi Korsakov. Ador pianul catifelat al lui Chopin din Nocturne şi vioara lui Korsakov din Şeherezada, care mă întoarce în copilărie. La mare nu trag la hoteluri, merg cu cortul. Unii dintre prietenii mei strîmbă din nas cînd aud asta şi încerc zadarnic să le explic că numai astfel te poţi impregna prin toţi porii de mare, de vînt, de nisip. Mai este însă un aspect şi anume că eu numai astfel pot să evadez din lumea politico-mediatică. Să evadez măcar puţin, fiindcă am totuşi laptopul la mine şi ma pot conecta la internet. Aşa am văzut cum evoluează scandalul mail-urilor trimise de ambasadoarea noastră din Mexic şi am scris un articol cu titlul "Lăsaţi-mi viaţa intimă în pace", pe care îl veţi putea citit în curînd... Pe drumul spre mare, am avut un moment de inspiraţie şi m-am gîndit să facem în felul următor. Spre sfîrşitul verii, să îi invităm pe cei care scriu mai mult pe acest forum la "moşia" mea de la ţară, la un grătar şi un pahar de vin. Desigur, asta ar însemna să îi invităm şi pe cei care înjură. Mai ales că se tot laudă că ne-ar face una şi alta dacă ne-ar prinde. Iată, au ocazia să ne prindă...Nu ştiu ce gîndiţi despre asta, aştept opinii... Vă mai întreb dacă aţi fost vreodată la "2 Mai" cu cortul. Este o atmosferă boemă, nimeni nu te bagă în seamă şi nimeni nu se dă rotund... Mă întorc mîine, fiindcă vreau să văd neapărat, pe viu, meciul Dacia Mioveni - Rapid. Diana, care a scris un minunat reportaj despre Mioveni, poate înţelege de ce un microbist ca mine pune atîta pasiune în echipa acestui orăşel. Mîine, chestiuni mai...serioase. promit.

29 iulie, 2007

Data publicarii: 2007-07-29 01:52:21

A fost supreb la 2 Mai, deşi nu am stat decît două nopţi şi o zi. Aseara, pe vremea asta, era acolo o atmosferă pe cît de intimă, pe atît de plină de viaţă, în sensul că toată lumea dansa şi se simţea bine. După-amiaza, am ieşit la o cafea la Mangalia cu poetul Mircea Bârsilă şi, recunosc, am stat la o bîrfă, dar inocentă. Apoi ne-am dus la librărie, fiindcă Mangalia are o librărie excelentă. Mi-am cumpărat "Viaţa Sfîntului Pavel" de Alain Decaux. La întoarcere, am ascultat muzică, fireşte, ne-am pus un cd cu "hituri" ale muzicii clasice: Albinoni (Adagio), Mozart (un quintet pentru clarinet), Boccherini etc. Adagio lui Albinoni îl ştiţi, fără îndoială, este, pentru mine, cea mai tristă pagină de muzică. Dar cum să te întristezi decisiv cînd urma să vedem meciul de la Mioveni. Meciul ? Ştiţi că a cîştigat Rapid cu 2-1, dar arbitrul a fost de partea bucureştenilor. M-a sunat un prieten şi mi-a spus că la televizor s-au văzut toate greşelile de arbitraj şi au fost multe şi grave. Primarul Georgescu era distrus după meci, dar nu are de ce, echipa a marcat un gol şi s-a comportat bine pentru un debut în liga întîi. Ne-am întors acasă şi, la o bere, am urmărit Atletico Madrid - Gloria Bistriţa, 1-0 pentru spanioli, dar bistriţenii au jucat frumos. Îmi pare rău că va plictisesc pe unii vorbind despre fotbal, dar asta este, sînt microbist.

Arşiţa a ucis orice boare de vînt

Data publicarii: 2007-07-29 21:25:27

M-am uitat lung pe suprafaţa site-ului, e ca un lac amorţit de căldură. Doar în adîncuri, în mîl, a mişcat o creatură, apoi a adormit şi ea. Am lucrat toată după-amiaza, acum, ies în curte, la o bere, fiindcă pereţii ard, pur şi simplu. Azi-dimineaţă, credeam că tema blogului va fi "Curierul zilei", fiindcă vreo cîteva comentarii mă incită să vorbesc despre munca mea de acolo, despre "articolele imunde", sau cam aşa ceva, pe care le-am publicat în acest ziar timp de un deceniu. Tema e interesantă, mă preocupă, promit să o abordez cît de repede, dar astăzi cred că nimeni nu are chef de asemenea discuţii.