138 articole in categoria Olt
Printre metodele prin care ideologia comunistă a reuşit să creeze omul nou, comunist în „gândire şi simţiri”, adaptat perfect la un sistem în care individul era nimic în comparaţie cu statul şi societatea, a fost şi cultul haiducului, a celui care lua de la bogaţi şi da la săraci. Care dintre cei care ne-am născut şi format în plin comunism nu privim cu admiraţie către eroi populari precum Toma Alimoş sau chiar...
Mulţi ani după 1989, din ce în ce mai dens şi mai negru, din coşul economiei naţionale s-a revărsat fumul tranziţiei. Era semnul care ne atrăgea atenţia că „arderea” nu are loc în cele mai bune condiţii. Lipsea oxigenul, adică legalitatea şi transparenţa, adică „materialul” pe care guvernanţii postdecembrişti l-au exclus de la bun început din procesul arderii. Acum suntem în faza de curăţare a coşului....
Cu ani buni în urmă, l-am cunoscut pe primarul ţărănist al Corabiei, doctorul Adrian Vlad. Primul primar creştin de după 1989 al Cetăţii Corabia, care a trecut dincolo – în moarte – cu discreţia şi bunul-simţ ce i-au străjuit cele 68 de primăveri petrecute pe acest pământ. Ceea ce m-a fascinat la acest primar, care a avut şi el păcatele sale, a fost tocmai faptul că el a negociat Speranţa Corabiei cu Dumnezeu, căutând să îndrepte, pe cale naturală şi...
A existat o perioadă când actualul senator Ion Toma dădea ora exactă în politica judeţului Olt. Sentimental, dar şi aspru în aceeaşi măsură, orgolios până-n celula-mamă, ambiţios din fire, jucător ca şi Traian Băsescu, Ion Toma avea să fie numit liderul parlamentarilor PSD din Senatul României.Un fotoliu încălzit multă vreme de Ion Iliescu, un politician de referinţă pentru istoria noastră post-decembristă.Cu bunele sau cu relele pe care le-a pricinuit unora sau...
Să presupunem, stimaţi cititori, că mai mulţi ziarişti din acest târg (care are ziariştii pe care-i merită) doresc să schimbe mentalitatea de cârnăţari rapaci, oportunişti şi hrăpăreţi de care dau dovadă politicienii noştri locali şi, printr-o conjunctură favorabilă, reuşesc să-i înlocuiască pe aceştia de la Putere.Toate bine şi frumoase. Mai ceva ca-n utopiile din Lumea a III-a! Să vezi atunci oameni cu profesii definite şi cu câştiguri grase, doctori ai...
Despre prostia savantă a unor parlamentari s-a vorbit mult şi se va vorbi şi mai mult, de aici înainte. Perso-nulităţile marcante ale istoriei noastre contemporane vor intra în legendă, ca mari miracole ale Parlamentului de la Nord de Dunăre. Oameni buni! Nume cu mare rezonanţă, precum este cel al deputatului Daniel Oajdea, ne-au demonstrat recent că pot exprima imaginea unui popor creator, dornic de poezie şi de măreţie a nemuririi. Copleşit până-n celula mamă de grijile...
Într-o vreme, când dictatura a devenit tot mai atractivă, Darius Vâlcov, preşedintele PDL Olt şi primarul Slatinei, se comportă ca un politician normal. Încălcând uneori directivele propriului partid (vezi relaţia sa contorsionată cu transfugii de la UNPR Olt) şi respingând (ce-i drept, cu atenţia mărită şi cu o subtilitate caracteristică unui tânăr hârşit în dedesupturi politice) postura de marionetă al cărei prototip naţional este premierul Boc. Emil Boc...
Celebrând parcă triumful interesului personal, în dauna interesului celor care l-au trimis în parlamentul României, Doru Claudian Frunzulică a plecat mişeleşte din PSD. S-a alăturat grăbit lui Traian Băsescu şi clientelei sale portocalii, ca să râdă împreună de români, din acest Cimitir al elefanţilor veseli, care se cheamă UNPR. Surse din interiorul partidului lui Gabi Oprea ne-au informat că – de fapt – Doru-Claudian Frunzulică va ocupa, în curând, o funcţie...
Orice s-ar zice, continui să cred cu toată puterea în idea socialistă. Care a eşuat în Rusia lui Lenin, crezându-se că se poate sări peste capitalism. Aceasta a fost marea eroare şi diferenţa esenţială faţă de Marx, în a cărui optică trecerea la socialism trebuia să se facă de pe poziţiile celui mai dezoltat capitalism. Şi nu printr-o revoluţie sângeroasă, aşa cum au crezut Marx şi Engels în tinereţe, sub influenţa avântului revoluţionar european de...
Să stăm strâmb şi să judecăm drept! Cine este Darius Vâlcov şi cine poate să-i sufle, la viitoarele alegeri, fotoliul de primar al Slatinei: Marius Oprescu, Sorin Brătoi sau Adrian Motorga? Orice om de bună credinţă ar spune că Darius Vâlcov este un important actor politic al judeţului Olt, care a demonstrat slătinenilor că, în mlaştină, uneori, mai cresc şi nuferi… El a făcut din Slatina un oraş care urcă, după ce atâta amar de vreme a coborât… Este un tânăr...
Pornind de la ideea că golănia politică nu are frontiere ideologice şi nici bariere privind pregătirea intelectuală a celor care o practică, un fost ziarist slătinean, emigrat în Canada, proiectează o intrigă alertă între trei personaje absolut remarcabile care reprezintă, fiecare în parte, trei partide politice. Şi alcătuieşte astfel o piesă de teatru cu titlul de mai sus, pe care intenţionează să o monteze şi pe scena modernului Complex Cultural „Eugen Ionescu”...
Într-o şedinţă a Colegiului Prefectural, subiectul discuţiilor fiind raportul comun al Direcţiei de Sănătate Publică Olt şi al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, referitor la continuarea eforturilor de asigurare a unui act medical de calitate în judeţul nostru, cei doi raportori, respectiv Andrei Iordache, directorul DSP şi Florin Ciocan, directorul CJAS, au prezentat principalele probleme cu care se confruntă sistemul judeţean...
Există în limba română cuvinte atât de româneşti, încât traducerea lor în altă limbă nu poate fi decât foarte aproximativă, practic sunt intraductibile. Cuvinte precum „doină” sau „dor” coboară prea adânc în sufletul românesc pentru ca simpla încercare de traducere a lor să nu semene cu o dezrădăcinare. Un astfel de cuvânt este şi „codru”, cu o semnificaţie apăsând spre densitate şi întunecime, două silabe al căror ecou se scurge...
Acum, ca şi pe vremea comunismului luminos, partidul îţi reglementează toate problemele de creaţie, de gestaţie, de direcţie şi (vai!) de erecţie, de congestie, de digestie, alte probleme intime şi personale, matrimoniale şi de alcov… Ca şi în „epoca de aur”, partidul unic (PDL!!!) încearcă să-şi impună morala lui, morala lui Boc, Băsescu şi Udrea, decimându-ţi identitatea, simţămintele şi principiile etice, altfel spus – mutilându-ţi demnitatea. Ca şi...
Într-unul din numerele trecute ale săptămânalului „Linia Întâi”, am iniţiat, on-line, un sondaj prin care am supus atenţiei publicului un număr de personalităţi politice din Olt, cum ar fi: Paul Stănescu, Darius Vâlcov, Ioan Ciugulea, Vasile Popa, Mihai Turcitu, Jenel Copilău şi Valeriu Giunea… Contrar tuturor previziunilor, Mihai Turcitu – preşedintele PC Olt, a obţinut la încredere 25 de procente, Jenel Copilău – 20%, Darius Vâlcov – 13%, Paul Stănescu –...
Ori de câte ori din adâncurile societăţii româneşti postdecembriste răzbat la suprafaţă ecourile unor prăbuşiri ample şi iremediabile, pe deasupra întregii ţări începe să fluture sinistrul steag tricolor cu gaură în mijloc. Cel mai recent i-am simţit răsuflarea pestilenţială cu ocazia protestelor organizate împotriva deciziei guvernanţilor de comasare a unor spitale şi transformarea altora în...
Paul Stănescu, preşedintele Consiliului Judeţean Olt, membru PSD, se dovedeşte făcut din alt aluat decît omologii săi din Argeş şi Vîlcea şi priveşte altfel problema reprofilării spitalelor. E adevărat, în Olt un singur spital urmează să fie transformat în cămin de bătrîni, cel din Drăgăneşti, dar vorbim aici despre atitudine, nu despre cantitate. Aşadar, considerînd reformarea sistemului drept un rău necesar, Paul Stănescu şi-a ocupat timpul căutînd soluţii la...
În timpul celui de-al doilea război mondial, germanii inventaseră şi puseseră la punct nişte rachete cu ajutorul cărora plănuiau să lovească Anglia şi, în final, să câştige războiul. Le-au denumit, pe scurt, V. Pe cele din prima generaţie „V1”, apoi „V2” şi s-au oprit aici, pentru că sfârşitul războiului a venit mai repede decât sperau ei, neoferindu-le timpul necesar construirii şi a altor rachete.
Pentru că prea adesea numele lui Machiavelli a fost asociat cu lipsa de scrupule şi cu cinismul în politică, iar politicienii noştri postdecembrişti sunt prea uşor „gratulaţi” cu epitetul de machiavelici, voi încerca în cele ce urmează să merg pe urmele marelui eseist Octavian Paler şi să subliniez o idee a acestuia: „A-i acuza de machiavelism pe politicienii noştri de azi înseamnă a le face o nemeritată onoare”. Lucrarea căreia Machiavelli îi...
Apele în PSD Olt continuă să fie tulburi. Parcă undeva în amonte nişte structuri de rezistenţă cedând, au făcut ca versanţi întregi de sol roditor să o ia la vale şi să se prăbuşească peste firul de apă ce se prelingea la bază, tumultuos şi limpede, precum apele de munte, grăbite să îmbrăţişeze orizonturile largi ale câmpiei. Nu ştiu câţi membri mai numără în prezent această organizaţie, până mai ieri cea mai puternică din ţară, dar ceea ce...
Când corăbienii au aflat, zilele trecute, că primarul lor, Teodor Barbu, a trecut de la PSD la PDL, foarte mulţi l-au caracterizat ca oportunist. Primii dintre aceştia au fost, bineînţeles, „prietenii” – totdeauna cei mai satisfăcuţi când te văd căzut, terminat, fără posibilitatea de a te mai ridica, fără speranţă. Ţine de natura umană, mai ales a celor cu intelectul cel mai sărac, dar şi de înstrăinarea generală, care roade precum un cariu în...
În trecut destul de activ pe eşichierul vieţii politice din judeţul nostru, chiar una dintre piesele importante, un fel de „regină” a jocului, ca să adoptăm ultima modă în materie de exprimare în limbajul politic dâmboviţean, doctorul Renică Diaconescu pare să se fi refugiat într-o atitudine de expectativă, preferând să asiste de pe margine la mişcările prin care „pioni” şi „ture”, „cai” şi „nebuni” caută să ocupe poziţii cât mai...
Bag mâna în foc că de data asta e groasă! Jecmănitorii acestui neam au de ce să le tremure bine genunchii. După ce timp de 20 de ani ne-au furat de nu am mai rămas decât cu praful de pe tobă, iată că, în sfârşit, Justiţia se pune în mişcare. Primele libărci au şi simţit pe pielea lor focul şi pucioasa din nările acestui uriaş adormit care, trezindu-se, strănută din cauza unei atmosfere atât de încărcate de aburii grei ai corupţiei şi fărădelegii....
Întrebat ce ar face dacă ar fi ministru al sănătăţii, Constantin Corbea, şeful Compartimentului de Chirurgie Plastică şi Reparatorie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, a răspuns: „Aş face asigurări private de sănătate, câte o unitatea de excelenţă pentru fiecare specialitate şi dotare la standarde internaţionale”. În legătură cu primul aspect al problemei, domnia sa avea în vedere faptul că occidentalii alocă la Casa de Sănătate între 25 şi...
La chemarea războinicului Ponta, şi organizaţia PSD Olt a reacţionat prompt şi a pichetat sediul organizaţiei PDL Olt, în semn de protest faţă de arestarea preşedintelui CJ Argeş, Constantin Nicolescu. Că este vorba de o acţiune a Justiţiei nu a mai contat pentru liderii PSD, care nu mai văd în faţa ochilor decât portocaliu şi sunt în stare să se repeadă orbeşte înainte dacă cineva le flutură în faţă orice având această culoare. Odată cu arestarea...
Acum câţiva ani, o preoteasă dintr-o ţară sud-americană a avut ingenioasa idee să compună o serie de rugăciuni... antiprimari, iar cartea în care le-a publicat se bucură şi în prezent de mare succes. Respectiva preoteasă propune un tip inedit de rugăciune, una îndreptată împotriva primarilor care, după ce au fost aleşi, au uitat de promisiunile din timpul campaniei electorale. Rugăciunile sunt recomandate locuitorilor dezamăgiţi şi înşelaţi...
În viaţa poporului roman, căciula nu a reprezentat un simplu accesoriu vestimentar. Vasile Alecsandri îi numea căciulari pe românii de viţă veche, ceea ce înseamnă că românismul se asociază într-un fel cu căciula. Se ştie că la vechii daci numai nobilii aveau dreptul să poarte căciulă. Iar dacă, ulterior, purtatul căciulii s-a extins la întreaga populaţie dintre Carpaţi, Dunăre şi Pont Euxin, acest lucru echivalează cu o înnobilare în masă. Purtatul...
S-a spus despre Om că este fiinţa cea mai slabă din univers, Pascal comparându-l cu o trestie gânditoare. Mai mult decât în cazul oricărui alt organism viu, mediul în care creşte puiul de om este decisiv. Dacă un copil creşte în mijlocul unei haite de lupi, el va deveni lup, nu om. Iată deci importanţa extraordinară pentru om a mijlocirii. Abia în măsura în care are parte de mijlocitori buni omul se poate ridica la demnitatea verticalităţii. Un exemplu din...
În toate literaturile lumii frica era ceva ruşinos, respins cu dispreţ, opus curajului. În Eneida (IV, 13), Virgiliu a înfierat-o în aceste cuvinte: „Frica e dovadă de neam prost”, exprimând astfel o mentalitate ce a caracterizat clasele conducătoare din toate timpurile, şi anume aceea că oamenii de rând sunt fricoşi. Cine se arată fricos îşi trădează originea socială precară. De asemenea, convingerea generală era...
Anul 2010 a rămas în urmă şi cei mai mulţi dintre noi simţim cum încă ni se mai scurg pe umeri lăturile lui deversate în capul nostru dintr-un recipient al crizei mondiale parcă inepuizabil. Pentru că drumul vieţii noastre a trebuit să treacă şi pe sub ferestrele acestei acestei crize, a trebuit să suportăm din plin mitocănia unei clase politice care şi-a făcut din criză un fel de azil de noapte destul de confortabil, fără să conteze pentru ea că imensa...
De fiecare dată când se alege un nou papă, cardinalii se reunesc într-un conclav în interiorul Vaticanului şi, într-o totală izolare, deliberează îndelung. Semnalul care anunţă lumii rezultatul deliberării este un fum alb ce iese pe hornul special amenajat pe acoperişul Capelei Sixtine. Apoi unul dintre cardinali iese pe balconul bazilicii Sfântul Petru şi ţine un discurs care începe astfel: “Dragi fraţi şi surori! Annuntio vobis gaudium magnum: Habemus...
Pentru că prea adesea „Mioriţa” a fost prezentată ca un fel de stigmat pe caracterul şi personalitatea românilor, permiteţi-ne şi nouă câteva consideraţii pe această temă. De la bun început atragem atenţia că „Mioriţa” nu înseamnă numai versiunea descoperită de Alecsandri şi consacrată ca o capodoperă a literaturii române. În afară de aceasta, mai pot fi puse în discuţie peste 1.000 de variante, inclusiv de la românii sud-dunăreni, acestea din...
Lansarea în universul publicaţiilor, la 1 decembrie 1995, a cotidianului „Gazeta Oltului” a fost, în inima mea de aspirant încă de pe băncile liceului la meseria de ziarist, ca apariţia unei stele noi care umplea cerul cu razele ei de adevăr şi dreptate şi în a cărei lumină mă regăseam şi eu, după ce atât de mult visasem să-mi văd numele încrustat în cerneala tipografică a ziaristicii. În condiţiile extrem de complexe ale tranziţiei, când...
Nu ştiu cine a început să-şi joace caii prin ograda PSD Olt, cert este că dincolo de gardul vopsit pe dinafară, înăuntru-i leopardul. Atâta hărmălaie răzbate din curtea social-democraţilor olteni şi atâţia fulgi au umplut văzduhul, încât nu poţi să nu te gândeşti că cineva a intrat acolo cu biciul şi plesneşte întruna din el, în stânga şi-n dreapta, fără să se uite. Nu a fost de ajuns că o bună falie din pământul social-democrat, extrem de...
Pentru Picasso, ne-o spune chiar el, a picta precum un copil a reprezentat culmea perfecţiunii sale ca artist, un ideal pe care l-a urmărit toată viaţa, după ce, la 12 ani, putea desena precum Rafael. Să înveţe să picteze ca un copil – aceasta a fost direcţia în care şi-a propus să evolueze Picasso după ce, la 12 ani, repet, era deja un virtuoz al desenului. Cum adică? Să ajungi să desenezi ca Rafael şi apoi să te străduieşti toată viaţa...
Se zice că Puterea îmbată şi cu această prejudecată am mers la conferinţa de alegeri în PDL Olt, aşteptându-mă să nu văd acolo decât nişte euforici servindu-şi reciproc pahare pline cu tot felul de tămâioase, preparate după reţete proprii din apa de ploaie a activităţii lor închinate binelui public, în care s-a turnat din plin fermentul promisiunilor şi angajamentelor demagogice. Respectiva prejudecată îmi era...
Se zice că Puterea îmbată şi cu această prejudecată am mers la conferinţa de alegeri în PDL Olt, aşteptându-mă să nu văd acolo decât nişte euforici servindu-şi reciproc pahare pline cu tot felul de tămâioase, preparate după reţete proprii din apa de ploaie a activităţii lor închinate binelui public, în care s-a turnat din plin fermentul promisiunilor şi angajamentelor demagogice. Respectiva prejudecată îmi era...
„Avem arta pentru ca adevărul vieţii să nu ne ucidă”, scria Nietzsche, surprinzând una din funcţiile importante ale artei, şi anume aceea de a oferi un fel de centură de siguranţă în ascensiunea individului pe verticala umanităţii. Căci, asemenea electricianului căţărat pe stâlpii care susţin firele de curent electric, cu toţii, pe întreg parcursul vieţii, ne confruntăm cu pericolul permanent de a fi electrocutaţi de adevărul care circulă în...
Pentru că am revăzut, recent, extraordinarul film al lui Elia Kazan, Vivat Zapata!, vă supun spre atenţie două momente din acest film, unul anterior revoluţiei mexicane, celălalt după revoluţie. Două momente care se leagă între ele şi alcătuiesc un unic izvor de necesară luare aminte…
Era prin primăvara anului 1990. Împreună cu un grup de elevi, îmi petreceam vacanţa în staţiunea Băile Herculane. Întâmplător, fuseserăm cazaţi alături de o familie de pensionari, venită tocmai din Germania, ca să-şi trateze oarece reumatisme. Capul familiei, un bătrânel încă destul de viguros, mă rugase să nu dau voie elevilor mei să se manifeste prea gălăgios. Probabil pentru că i-am satisfăcut dorinţa, m-a invitat în câteva seri la o terasă...
Zgomotul vesel al vacanţei s-a risipit ca o perdea de iluzii în vântul rece al realităţii, lăsând în aer nostalgii răzleţe plutind ca nişte aurore boreale peste sufletele noastre prea împovărate de grijile cotidiene. Strivită sub talpa grea a noului anotimp, vara alunecă în amintirea dulce a libertăţii, când mai tot românul aflat în concediu are o clipă iluzia libertăţii, văzându-se puţin peste vremuri, şi nu tot sub...
Zgomotul vesel al vacanţei s-a risipit ca o perdea de iluzii în vântul rece al realităţii, lăsând în aer nostalgii răzleţe plutind ca nişte aurore boreale peste sufletele noastre prea împovărate de grijile cotidiene. Strivită sub talpa grea a noului anotimp, vara alunecă în amintirea dulce a libertăţii, când mai tot românul aflat în concediu are o clipă iluzia libertăţii, văzându-se puţin peste vremuri, şi nu tot sub...
Privind cândva o boltă, Kant (pe care două lucruri l-au fascinat în mod deosebit: „cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine”) şi-a spus că blocurile de piatră ale bolţii tind toate să cadă, dar în căderea lor laolaltă ele se susţin unele pe altele şi se boltesc. Aşadar, ceva stă să cadă, de pildă, un adevăr, o speranţă, şi totuşi nu cade pentru că se sprijină pe altceva care, de asenenea, stă să cadă. Căderea laolaltă se...
Deunăzi, cineva îmi reproşa că presa din judeţul Olt (considerându-mă probabil un demn reprezentant al acesteia) este prea blândă cu VIP-urile locale, că nu se scrie mai mult despre modul cum au parvenit, cum au reuşit să se agaţe de carul triumfal al clientelismului politic şi să prospere prin infestarea democraţiei cu microbii corupţiei şi fărădelegii. Nimic mai adevărat. Vreau să spun că,...
O siciliancă frumoasă şi veselă, crescută după reguli extrem de severe, nimereşte, printr-un concurs de împrejurări, la Londra. Scăpată de sub supravegherea părintească, se înconjoară de un cerc de prieteni cu apucături dintre cele mai libertine. Într-o zi, prietenele îi aduc acasă un tânăr englez. Acesta însă, spre surprinderea tuturor, se dovedeşte foarte sobru şi nu arată niciun interes faţă de siciliancă. Întrigată şi instigată de prietenele...
În copacul politicii româneşti, câteva sute de ciori, conduse de un cioroi bătrân şi uns cu toate alifiile tâlhăritului la drumul mare, au sosit de nicăieri şi au ocupat toate ramurile. În vârf, bineînţeles, s-a instalat cioroiul cel bătrân, beneficiind astfel de o vedere panoramică, atât a oraşului cât şi a câmpului ce-l înconjura. Respectivul copac crescuse atât de înalt, încât ramurile lui se întindeau peste toate casele. Într-o hărmălaie de...
Majoritatea oamenilor simpli vorbeşte despre un blestem care s-ar fi abătut asupra României după asasinarea „revoluţionară” a soţilor Ceauşescu, în zi sfântă de Crăciun. Suferinţele care au urmat, deversate parcă dintr-o cutie fără fund a Pandorei, par să îndreptăţească ideea că românii au fost blestemaţi să cunoască, încă din timpul vieţii lor, chinurile iadului. În nicio ţară fostă...
În primăvara lui 1996, cu ocazia unui seminar de presă la Sinaia, l-am auzit pe şeful Opoziţiei de atunci, prof. Emil Constantinescu, profetizând în legătură cu situaţia de la sfârşutul acelui an electoral: „România va fi condusă de un preşedinte CDR şi de un guvern CDR care va înlocui sistemul clientelar cu unul descentralizat şi va face economia rentabilă”. Vreau să spun că încă de pe atunci se conturaseră cât se poate de clar cele două tabere...
Să pornim de la cunoscutele versuri: „Toţi dorobanţi, toţi căciulari/ Români de viţă veche/ Purtau opinci, suman, iţari/ Şi cuşma pe-o ureche”. Ei bine, purtatul „pe-o ureche” al căciulii trădează un imens zăcământ de mândrie personală care, fosilizat în straturile cele mai adânci ale fiinţei românului, irupe uneori la suprafaţă, împins de forţele telurice ale trăirilor sale interioare. Mândria de a fi român, iată, este afişată...
Una din cele mai tulburătoare piese de teatru scrise în ultima jumătate a secolului XX se numeşte „Aşteptându-l pe Godot”, sub semnătura genialului irlandez Samuel Beckett, inventator, împreună cu slătineanul Eugen Ionescu, al teatrului absurdului. Aşteptarea unui oarecare Godot constituie axul intregii intrigi a piesei. Evenimente şi acte se derulează scenă cu scenă şi de-abia într-un târziu devine clar că nimeni nu ştie nici...



