Capitolul 22

roman, (2009-12-23 00:00:00)

Măreşte imaginea

- Eşti un Faust de cartier, izbucni Fred, trantind pe masă un borcan cu ştampila fabricii incrustată în sticlă şi care avea o etichetă maro pe care scria "otrava", un pistol vechi, cu butoiaş, un press-papier ascuţit cu mâner de fildeş , un satâr folosit probabil la prepararea mâncarii câinilor şi se pregătea să scoată şi alte obiecte cu valenţe asemănătoare, fiindcă se aplecase şi cotrobăia printr-un dulap bonanzza. Proceda oarecum gospodăreşte, ca un muncitor care îşi pregăteşte sculele pentru o lucrare dificila, care necesită multă atenţie.

- Nu te omor, i-am spus, stai liniştit, cu toate că o meriţi. Eşti un bătrân libidinos. Zâmbeam spunându-i asta, ma relaxasem, luasem deja o decizie.

- Ha, făcu el, ha, ha, misiune neîndeplinită, oare a câta ?

- Ce vrei să spui, jigodie ?

Jigodie, jigodie, jigodie ! Îi spuneam asta calm, cu toate că simţeam cum mă sufoc, mirosul înţepător de urină îmi ardea nările şi gâtul.

- Faust de cartier, Faust de cartier !...Fred ţopăia, i se desfăcuse halatul şi îi vedeam părul de pe piept, năpârlit pe alocuri. Stai jos , îmi zise dintr-o dată, poruncitor, iar eu m-am aşezat docil, bucuros că nu mă voi prăbuşi.

- Totuşi, e posibil să te ucid, i-am zis oftând, nici eu nu ştiu...

- Nimic nu ştii şi asta te îmbolnăveşte. Îţi spun eu cum stau lucrurile.

- Îmi spui pe dracu` !

- Dacă aş face acum hocus-pocus şi ai vedea cu ochii tăi chestii precum ideile lui Platon, esenţa lui Sartre, cea care, chipurile, precede existenţa, tărâmul de dincolo pe care l-ai tot scrutat în nopţile petrecute în munţi, cu ochii la stele, dacă toate cuvintele pe care le rosteşti ar începe să prindă carne pe ele, carne roşie, pulsatilă, să mişune în jur...Dacă ai rosti "bucurie" şi bucuria s-ar face trup,ai zice "destin", iar destinul s-ar aşeza cu noi la masă, atunci, frate, scuză-mă, ai fi fericit şi nu ţi-ar mai păsa de Daniela.

- Delirezi, bătrân putred, ai putea să ma scuteşti de asemenea prostii.

- Mă, făcu Fred, punându-mi mâinile în piept, mă, amărâtule, pişălcosule, labagiule...

L-am împins în scaunul lui şi cazu moale, ca o paiaţă. Apoi, îşi dădu ochii peste cap şi începu să blborosească: "doar ea, sac cu intestine, minunea lumii, pizda, ajutaţi focul, copiii, copiii..." Mi se ridicase părul pe braţe.

- Hai, Fred, i-am zis, potoleşte-te, asta e isterie şi nimic mai mult.

Transpirase, mirosea a miez de lemn putred. Se şterse cu poalele halatului şi spuse cu un aer ofensat:

- Vorbe, vorbe...isteria începe cu prima respiraţie şi încetează cu ultima. Lasă-mă-n pace.

L-am lăsat în pace, mi-am aprins o ţigară şi am încercat să evaluez situaţia. Plecasem de cel puţin o oră din camera Danielei cu gândul că îl voi sufoca pe Fred şi iată-l respirând, ba chiar făcând filosofia respiraţiei. În felul acesta, nu o voi avea, fata se va îmbrăca în tăcere şi îmi va da de înţeles că trebuie să plecăm, mă va conduce fără reproşuri dar şi fără vreo explicaţie până la poarta turnului, va rămâne în prag şi îmi va face de acolo un semn, ultimul semn, adio, Robert. Iar eu voi porni spre Bucureşti, la început anesteziat, poate chiar fericit că nu am făcut moarte de om, apoi din ce în ce mai plin de regret, până când regretul îmi va otrăvi sângele. Şi până la sfîrşitul zilelor mele nu voi mai şti ce e dragostea, toate trupurile mi se vor parea groteşti, carne străină ascunzând clipocitul unei limfe reci.

- Te ajut eu, impotentule, scânci Fred, vrei ?

- Adică ?

- Uite aşa.

Până să ajung să scot un sunet, bătrânul apucă satârul de pe masuţă şi se pocni cu partea ascuţită direct în frunte, se auzi un sunet de bec care explodează, iar sângele începu să ţâşnească de-o şchioapă, apoi jetul se stinse uşor şi lichidul roşu se prelinse în continuare pe bărbie, pe gât. Fred rămăsese în scaun, doar capul i se aplecase aproape în unghi de nouăzeci de grade, ca şi cum gâtul nu ar fi fost decât un furtun gros, îndoit de la mijloc. Satârul ajunsese din nou pe masă, era aproape curat.

Am vomitat brusc, în valuri, pe masă, peste satârul lucios. Apoi, m-am ridicat în pcioare şi, culmea, ma simţeam foarte sigur pe mine, curăţat de toxine, limpede, puternic. Doar urechile mi se păreau conectate la o vibraţie grea, un fel de muget surd, ca şi cum zecile de câini şi de pisici ar fi început să se trezească deodată şi să mârâie la unison, haită nebună ce se dezmorţea din somn pregătindu-se de atac.

Am apucat lampa cu care venisem şi am urcat în fugă, călcând din trei în trei trepte, fericit ca totul se terminase cumva, fără să îmi mânjesc mâinile cu sânge de om.

Ajungând în faţa uşii, nu a trebuit să apăs clanţa fiindcă Daniela îmi deschise la timp.

Alte articole despre

•

ACUM 2 ore

Opinia, cât costă opinia, domnule Ciuvică ?

Admit că opiniile politice exprimate de dl Mugur Ciuvică la Antena 3 sunt corecte, imparțiale și chiar patriotice. Aș vrea totuși să știu cât costă.Una e dacă o scrâşnire din dinţi valorează o sută de euro şi alta, dacă e din indignare. Într-un fel aş aprecia o privire...

ACUM 2 ore

Fostul primar Gutău îşi „măsoară” nevasta în public

Așa cum am anunțat încă din noiembrie, drept dovadă că noi i-am descifrat ADN-ul politic lui Mircia Gutău și nu el pe al nostru, fostul primar al Râmnicului intenționează să o lanseze pe soția sa Mariana în cursa electorală pentru Primărie. Nimeni nu ne-a crezut, la momentul...

ACUM 2 ore

Ziaristul Edy Dulăcioiu îi atacă prin sms-uri mizerabile pe cei care nu sponsorizează ziarul

Președintele executiv al PC Vâlcea este un tip care nu a mai făcut politică și, în plus, are un aer total nonconformist.Îl vedeți în fotografie și intuiți stilul. Îi cheamă Nicu Gheorghe și nu umblă la cravată. Se subînțelege că un asemenea politician original nu plătește...

ACUM 9 ore

Nu consumaţi politică pe burta goală!

Există o sumedenie de substanţe halucinogene care îl fac pe om să se creadă pe altă lume, îl fac să vadă vîrtejuri colorate, să se simtă mai puternic decît este şi, în general, să bată cîmpii. Există şi forme de artă care încearcă să dea materialitate acestor...

ACUM 9 ore

De ce nu vreau unirea Moldovei cu România

Pe rețelele de socializare au apărut, din nou, îndemnurile la unirea Republicii Moldova cu România. De data asta, pornite de la cei mai virulenti - și virali - susținatori ai USL. Se mizează pe un sentiment naționalist rămas de mult însa pe cale de dispariție, și este un subiect care...

ACUM 16 ore

Mizeria presei locale

De ce nu se citeşte presă locală ? Mai exact de ce nu se caută la tarabă ziare din provincie, de ce locuitorii unui târg nu sunt interesaţi de publicaţiile din urbea lor. Chiar nu sunt tentaţi să vadă ce anume s-a mai petrecut prin cetate? Preţul? Să fim serioşi, de multe ori...

ACUM 26 ore

Iubită și frumoasă Dana Grecu, îți scrie primul tău…

Dragă Dana,Am folosit cu tot cinismul de care sunt capabil măgăria din titlu. Nu am fost primul tău bărbat, știm amândoi asta, am fost doar primul tău director. Are vreo importanță ? Tot primul se cheamă că am fost…Vezi , cam așa îți construiești și tu raționamentele în...

ACUM 35 ore

Pe un liberal vâlcean l-a prins nevasta cu amanta (de vină fiind Băsescu, evident)

De bucurie că au crescut în sondaje, liberalii vâlceni au început să trăiască viaţa periculos. Deunăzi, consilierul judeţean de dreapta Victor Popescu l-a pocnit chiar la sediu pe aliatul de centru Nicu Gheorghe. Ca să fie reprezentate toate curentele, i-a dat cu stânga....