ÎNTOARCEREA LA TRICOLOR

editorial, Constantin Smedescu (2009-12-15 00:00:00)

Măreşte imaginea Majoritatea oamenilor simpli vorbeşte despre un blestem care s-ar fi abătut asupra României după asasinarea „revoluţionară” a soţilor Ceauşescu, în zi sfântă de Crăciun. Suferinţele care au urmat, deversate parcă dintr-o cutie fără fund a Pandorei, par să îndreptăţească ideea că românii au fost blestemaţi să cunoască, încă din timpul vieţii lor, chinurile iadului. În nicio ţară fostă comunistă stihiile nu s-au dezlănţuit cu atâta furie ca în România, încât am putut vedea, pe culoarele sufletului nostru, tropăindu-şi lăcomia şi nesimţirea o clasă politică dedată la un desfrâu fără margini, în uitare totală de Dumnezeu, parcă urmându-l pe acel Karamazov al lui Dostoievski, care a zis: „Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis”. Şi dacă sunt destul de mulţi care admit că aici este vorba de un blestem al lui Ceauşescu, atât de ilogică este toată această înlănţuire de fărădelegi pe seama omului de rând, eu zic că blestemul, dacă există, vine din altă parte. Oricât de nedreaptă i-a fost moartea, Ceauşescu nu avea puterea să abată un blestem atât de cumplit asupra românilor: a fost un ticălos, ca şi călăii săi. Măcar după moarte, celui atât de plin de păcate trebuie ca Dumnezeu să-i fi interzis să mai ridice piatra împotriva poporului român. O singură entitate din lumea aceasta mai era îndreptăţită să ridice piatra. Şi a ridicat-o, lovindu-ne drept în moalele capului. Este vorba de steagul naţional, de Tricolor. De aici ne vine blestemul.

În acele zile de decembrie 1989, mutilând Tricolorul, provocându-i o ditamai gaură în locul în care era desenat trupul ţării, l-am transformat de fapt într-o zdreanţă. Am defilat cu el în această stare, asumându-ne inconştient războiul antiromânesc generalizat care a urmat. Pentru îndrăzneala de a fi privit înainte prin gaura lăsată de cuţit în trupul ţării, ne-am meritat soarta. Ne-a pedepsit însăşi ţara, patria, faţă de care clasa noastră politică, pe care încă o mai tolerăm, nu încetează să-şi manifeste dispreţul. O „pace transpartinică” a caracterizat toate acţiunile acesteia, cele două mari tabere dinăuntrul ei, stânga şi dreapta, alternându-se la guvernare şi iertându-şi reciproc hoţiile. Iar când, dinăuntrul ei, s-a ridicat un om care a fost ales preşedinte al ţării tocmai pentru că şi-a propus să spargă această cârdăşie „sans frontiere”, aproape întreg aliotmanul s-a ridicat împotriva-i. Simţind că „regula” alternanţei la guvernare nu va mai fi aplicată, că nu-i mai vine rândul, PSD a făcut pe dracul în patru ca să evite alegerile anticipate în 2005, s-a făcut preş în faţa guvernului minoritar al lui Tăriceanu şi a încercat o ruşinoasă lovitură pe la spate în direcţia preşedintelui Traian Băsescu organizînd acel referendum pentru demiterea lui. Dar culmea nesimţirii a fost atinsă în săptămâna de după scrutinul din 6 decembrie, nerecunoscând rezultatul şi reclamând la CCR refacerea scrutinului.

Precum potăile de pe uliţă, care se pornesc pe lătrat şi îşi arată colţii printre ulucile gardului ori de câte ori trece măiestuos, prin dreptul lor, un câine mare, de rasă, tot aşa pigmeii politici s-au repezit asupra preşedintelui ţării, târându-şi după ei lanţurile lustruite de şminghelul ipocriziei. Născută după 1989 în asemenea lanţuri, animată doar de interese personale şi de grup, clasa noastră politică se îngrozeşte numai la gândul eliberării din ele – de aici reacţia ei furibundă numai la gândul coabitării încă cinci ani cu Băsescu.. Precum înlănţuiţii din peştera lui Platon, ei confundă starea lor actuală cu adevărata realitate, orice întoarcere, orice răsucire a trunchiului către „Soarele inteligibilului” fiind de natură să-i orbească. Generalizând la maximum şi având în vedere absenţa din inima lor a oricărui licăr de patriotism, ţinând cont şi de reflexul de închidere a ochilor ori de câte ori le apare în faţă, „inteligibilul”, în cazul lor, este de fapt Tricolorul, pe care Al.Ioan Cuza, la 1 septembrie 1863, îl definea astfel: „Steagul este România! Acest pământ binecuvântat al patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi copiii voştri! Steagul este încă simbolul devotamentului, credinţei, ordinii şi al disciplinei ce reprezintă oastea! Steagul e, totodată, trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României”.

Cu alte cuvinte, reformarea actualei clase politice, obiectiv asumat de preşedintele Traian Băsescu şi confirmat de votul favorabil din ultimul referendum, poate avea şi această semnificaţie, de întoarcere cu faţa la Tricolor a celor care ne conduc. De fapt, de aici începe totul, de la dragostea faţă de ţară. Dacă dragoste de ţară nu e, nimic nu e. A venit timpul ca, până la urmă, fiecare dintre noi să ne putem revedea chipurile în apele limpezi ale acestui adevăr simplu, cu valoare de axiomă. Fiecare dintre noi şi împreună cu noi o clasă politică nouă, care să rămână tot timpul cu faţa la Tricolor şi să fie în stare să reţină în adâncul inimii lumina lui ziditoare de destin şi de ţară.

Alte articole despre

•

ACUM 2 ore

Opinia, cât costă opinia, domnule Ciuvică ?

Admit că opiniile politice exprimate de dl Mugur Ciuvică la Antena 3 sunt corecte, imparțiale și chiar patriotice. Aș vrea totuși să știu cât costă.Una e dacă o scrâşnire din dinţi valorează o sută de euro şi alta, dacă e din indignare. Într-un fel aş aprecia o privire...

ACUM 2 ore

Fostul primar Gutău îşi „măsoară” nevasta în public

Așa cum am anunțat încă din noiembrie, drept dovadă că noi i-am descifrat ADN-ul politic lui Mircia Gutău și nu el pe al nostru, fostul primar al Râmnicului intenționează să o lanseze pe soția sa Mariana în cursa electorală pentru Primărie. Nimeni nu ne-a crezut, la momentul...

ACUM 2 ore

Ziaristul Edy Dulăcioiu îi atacă prin sms-uri mizerabile pe cei care nu sponsorizează ziarul

Președintele executiv al PC Vâlcea este un tip care nu a mai făcut politică și, în plus, are un aer total nonconformist.Îl vedeți în fotografie și intuiți stilul. Îi cheamă Nicu Gheorghe și nu umblă la cravată. Se subînțelege că un asemenea politician original nu plătește...

ACUM 9 ore

Nu consumaţi politică pe burta goală!

Există o sumedenie de substanţe halucinogene care îl fac pe om să se creadă pe altă lume, îl fac să vadă vîrtejuri colorate, să se simtă mai puternic decît este şi, în general, să bată cîmpii. Există şi forme de artă care încearcă să dea materialitate acestor...

ACUM 9 ore

De ce nu vreau unirea Moldovei cu România

Pe rețelele de socializare au apărut, din nou, îndemnurile la unirea Republicii Moldova cu România. De data asta, pornite de la cei mai virulenti - și virali - susținatori ai USL. Se mizează pe un sentiment naționalist rămas de mult însa pe cale de dispariție, și este un subiect care...

ACUM 16 ore

Mizeria presei locale

De ce nu se citeşte presă locală ? Mai exact de ce nu se caută la tarabă ziare din provincie, de ce locuitorii unui târg nu sunt interesaţi de publicaţiile din urbea lor. Chiar nu sunt tentaţi să vadă ce anume s-a mai petrecut prin cetate? Preţul? Să fim serioşi, de multe ori...

ACUM 26 ore

Iubită și frumoasă Dana Grecu, îți scrie primul tău…

Dragă Dana,Am folosit cu tot cinismul de care sunt capabil măgăria din titlu. Nu am fost primul tău bărbat, știm amândoi asta, am fost doar primul tău director. Are vreo importanță ? Tot primul se cheamă că am fost…Vezi , cam așa îți construiești și tu raționamentele în...

ACUM 35 ore

Pe un liberal vâlcean l-a prins nevasta cu amanta (de vină fiind Băsescu, evident)

De bucurie că au crescut în sondaje, liberalii vâlceni au început să trăiască viaţa periculos. Deunăzi, consilierul judeţean de dreapta Victor Popescu l-a pocnit chiar la sediu pe aliatul de centru Nicu Gheorghe. Ca să fie reprezentate toate curentele, i-a dat cu stânga....