premeditare

Mircea Mărgărit

Un avertisment pentru Mihai Alexandrescu: dacă te mănîncă în cur, băiatule, scarpină-te singur sau roagă-l pe prietenul tău, Donoiu, să te scarpine! Nu veni la mine, pentru că ţi-ai ales prost omul cu care sa te iei în clanţă.

Şi acum, faptele. Scriam într-un articol anterior că mă surprinde tăcerea ziarului TOP faţă de arestarea patronului, idee susţinută tot pe criteriipolitice.ro şi de directorul publicaţiei. Am aflat, apoi, cu emoţie, că în sfîrşit, am intrat în orizontul de interes al lui Mihai Alexandrescu, un blogger valoros pe care, nu ştiu din ce motive, nu-l bagă nimeni în seamă. Cu titlu de reciprocitate o să abuzez puţin de timpul şi răbdarea dvs. şi vă invit să citiţi bijuteria iscată din mintea acestui valoros blogger pe care însă, cum spuneam, nu-l bagă lumea în seamă.

De ce fac spume două cotoarbe bătrâne şi rele
aprilie 15, 2009 by Mihai Alexandrescu
Două şandramale aflate în pragul sclerozei, îi înjură pe tinerii ziarişti de la cotidianul TOP, fiindcă n-au scris nimic în ziar despre arestarea patronului lor, Cornel Penescu. Vezi doamne, ziariştii de la TOP s-au decredibilizat profesional fiindcă nu pun scandalul ăsta pe prima pagină. Nu s-au decredibilizat deloc şi uite de ce… Dacă ziariştii de la TOP ar fi scris pe tema arestării patronului lor, probabil că cele două momâi zaharisite ar fi deshis cât o şură gurile ştirbe, spunând că Penescu face presiuni prin media şi vrea să intimideze justiţia cu ajutorul presei. Ar fi spus că de aia finanţează un ziar şi o televiziune, ca să se scoată basma curată în cazuri din astea. Adică, oricum ar fi pus problema ziariştii de la TOP, scriind sau nu, tot n-ar fi fost bine. E clar, acum, că în cazuri din astea, cel mai bine e să taci şi să laşi justiţia să dea verdictul. Poate vreţi acum să aflaţi de ce reacţionează atât de violent cele două smochine frustrate. Păi, uite de ce… Unul dintre ei s-a milogit, pe vremuri, să fie director al cotidianului TOP. Întâi de toate nu l-a vrut echipa, fiindcă omul era cunoscut ca “hingher de ziare” şi ca incapabil. Apoi, a cerut, ca primă de instalare, vreo două miliarde de lei şi o maşină, comportându-se de parcă făcuse cuiva vreo favoare că vine, umil, cu CV-ul în mână, să se angajeze director. Evident că Penescu, ştiind că individul e prost ca noaptea şi doar băşinile sunt de capul lui, i-o fi dat vreun mare, dar politicos, “Cancel“. Atunci, tataia a priceput că i s-a dus de suflet şi ultima speranţă de a se da mare sculă. Iar acum nutreşte o ură veninoasă împotriva celor care l-au aşezat în ultima bancă, în rând cu repetenţii. Celălalt s-a trezit cu redacţia goală, după ce Penescu şi-a deschis Argeş TV. Voci autorizate din târg spun că l-ar fi sunat pe Penescu şi, fonfănind bleg în receptor, l-ar fi certat că-i “ia oamenii”. Adică el era un fel de proprietar peste oamenii ăia, iar Penescu a îndrăznit să-i tenteze, ca în orice societate concurenţială normală, cu salarii mai bune şi cu condiţii de lucru civilizate. Nici ăsta n-a acceptat că, înţepenit în metehne vechi, se scufundă. Eu n-am trecut pe aici decât ca să vă explic de de fac spume cotoarbele alea bătrâne şi rele. În niciun caz fiindcă îi doare sufletul după deontologia profesională pierdută…

O viitoare şandrama cheală

Aşadar, în rezumat, Alexandrescu vrea să demonstreze că noi, cotoroabele, îi înjurăm pe tinerii ziarişti de la TOP pentru că Penescu ne-a făcut nişte belele. Adică îi înjurăm pe ziarişti ca să ne răzbunăm pe patronul lor. Şi acum să demontăm niţel şandramaua ideatică a lui Mihai Alexandrescu.
O să încerc, deşi nu promit că voi reuşi, să nu-l atac pe Alexandrescu decît la afirmaţii şi să fac abstracţie de faptul că:
- între noi, şandramalele, şi el diferenţa de vîrstă este mult mai mică decît între el şi tac-su şi că, prin urmare, mai degrabă Alexandrescu senior e o şandrama în pragul sclerozei, dar nu ştiu dacă face şi spume.
- Mihai Alexandrescu e un tînăr ziarist de aproape 40 de ani, chel, în vreme ce nouă, şandramalele, la 54 de ani, ne-a rămas suficient păr să-i dăm şi lui de-o perucă.
- noi, şandramalele, am creat ziare şi am condus redacţii, am predat cursuri pe la universitate, în vreme ce el, cheliosul, pînă la 40 de ani nu a făcut nimic. Decît spume, eventual.
- peste 14 ani, Alexandrescu va atinge, şi el, palierul de vîrstă al şandramalelor şi va deveni o şandrama cheală şi că putem să-i spunem, de pe acum, lui Alexandrescu viitoare şandrama cheală. Să revenim însă la subiect.

O viitoare şandrama deontoloagă

Să revenim însă la subiect.
Viitoarea şandrama cheală ne face proces de intenţie, adică ne judecă înainte ca noi să fi comis faptele. Are el un paragraf care începe cu Dacă ziariştii de la TOP ar fi scris despre arestarea patronului lor... Păi de unde ştie viitoarea şandrama cheală ce am fi zis noi atunci? Iete-al dracu, pe lîngă o chelie remarcabilă la un individ în floarea vîrstei, mai are şi darul de a vedea ceea ce nu există? Aşadar, putem să neglijăm acest paragraf din argumentaţia viitoarei şandramale ca neavînd un temei faptic şi să-i punem apariţia pe seama subiectivismului violent care îl cuprinde pe Alexandrescu din motive care mie îmi scapă şi pe seama preaplinului de deontologie a cărei dispariţie o deplînge ea - viitoarea şandrama, adică - la noi.
Apoi... Zice viitoarea şandrama cheală că am eu ceva cu Penescu pentru că m-a lăsat cu redacţia goală cînd a înfiinţat Arges TV. Mărturisesc că mi-au trebuit cîteva minute bune să înţeleg ce vrea să spună. Pe mine Penescu nu m-a lăsat niciodată cu redacţia goală şi nu am mai vorbit cu el la telefon de cîţiva ani buni, cu mult înainte să apară Arges TV. Am înţeles, în sfîrşit: şandramaua a încurcat borcanele: pe vremea aia, director la Radio Muntenia, că despre asta e vorba, era Liviu Popescu şi, după cîte îmi amintesc, a plecat la Arges TV doar o domnişoară... E adevărat, era frumoasă şi deşteaptă şi cînd a plecat, oamenii au avut senzaţia că s-a golit redacţia... Nu ştiu dacă Popescu a fonfănit bleg în telefon, dar dacă fonfănitul este un defect fizic, nu cred că este mai condamnabil decît, de exemplu, o chelie precoce! Aşadar, putem arunca la coş şi această argumentaţie strînsă, care expune motivul pentru care îl atac eu pe Penescu înjurîndu-i pe tinerii ziarişti de la TOP.

Asta e o idee ciudată ieşită necoaptă de sub chelia care i-a cuprins cu generozitate craniul lui Alexandrescu. Păi eu dacă vreau să-l înjur pe Penescu, îl înjur pe Penescu, iar Smeoreanu face la fel. Nu avem nevoie să înjurăm nişte anonimi, Zamfir, Codunas, Diţa, Sandu ca să ne răzbunăm pe Penescu! Pe ăştia, cînd îi înjurăm, îi înjurăm pentru păcatele lor, nu ale lui Penescu. Ciudată idee...

Dacă eşti prost, taci, ca să nu te afle lumea

În sfîrşit, să arătăm că bolboroseala lui Alexandrescu se întemeiază pe o înţelegere total eronată a sensului şi conţinutului celor scrise de noi.
O să repet, în cuvinte mai simple, ca să înţeleagă şi tînăra speranţă a şandramalismului local despre ce e vorba. Noi i-am înjurat pe ăia de la Top pentru că nu au sărit să-şi apere patronul. Aşadar, noi, smochinele frustrate, am fi dorit ca ziariştii ăia să ia o atitudine, oricare, în acel moment, să arate că le pasă şi că sînt alături şi de omul Penescu, aflat la greu, nu numai alături de portofelul lui. Cu alte cuvinte, i-am înjurat pe ăia care nu şi-au apărat - decent şi fără isterii, cum spuneam în altă parte - pe omul care le dă să mănînce. Cu alte cuvinte, pe înţelesul lui Alexandrescu, ne-am declarat solidari cu un om ajuns într-un moment greu. Aşa cum am fi făcut-o şi dacă Penescu făcea infarct sau dădea cu Maybachul într-un cap de pod şi rămînea paralizat.

Şi atunci, de unde a scos-o viitoarea şandrama cheală că noi voiam sînge de Penescu? Evident, de sub chelia care i-a cuprins cu generozitate craniul. Şi dintr-o agresivitate pe care eu nu o înţeleg.

Păi şi? Aruncă aia, aruncă ailaltă, noi cu ce mai rămînem din articolul viitoarei şandramale? Doar cu o agresivitate verbală goală de idei şi de argumente, dar căreia, o să-i răspund, cît m-oi pricepe mai bine, ori de cîte ori se manifestă. Pentru că nu sînt ăla care să întoarcă şi obrazul celălalt cînd o viitoare şandrama cheală se trezeşte vorbind neîntrebat despre lucruri pe care nu le pricepe.

Notă. Ieşind puţin din esenţa articolului, o să-i aplic şi eu lui Alexandrescu cîteva metafore, recoltate tot din domeniul construcţiilor civile şi industriale şi din horticultură. Această băşină a porcului care împute aerul presei locale împreună cu exemplarul acela de pizda ţigăncii bine udat la rădăcină - l-am numit aici pe prietenul lui, Donoiu - se pare că nu are toate ţiglele pe casă şi fonfăne bleg pe blog construind şandramale de idei care se dărîmă la primul pîrţ de contraargumente.

Pe care, uite că tocmai l-a primit în nas.