roman

Fred mirosea interesant, pe linia esenţelor de tutun, doar că apropiindu-se de mine am simţit că ma înec, parfumul pe care îl folosea era totuşi exagerat de greu, avea o linie clară de subterană a miasemlor.

Începu să îmi vorbească într-un mod confident, amestecînd într-un mod enervant candoarea şi agresivitatea:

- Am făcut tot posibilul ca însăşi Greta să îi sugereze Danielei să mă însoţească în peregrinările mele în Făgăraş, am minţit că mi se redeschisese ulcerul şi s-a pus problema ca tînăra fată cu ochii verzi să ţină seama pilulelor, să îmi dea o ţigară la mai mult de două ceasuri şi doar un pahar de gin la sfîrşitul zilei. Aşa am ajuns să rămînem împreună pe creastă, nopţi de-a rîndul, intra goală în sacul de dormit, începea să de dezbrace iar eu închideam ochii fără să mi-o fi cerut, situaţia asta era de-a dreptul absurdă şi dumneata trebuie să pricepi ce se întîmpla cu mine atunci. Iarba din acea vară nu mai era aceeaşi, îi vedeam pentru întîia oară culorile, îi simţeam fragilitatea şi prospeţimea, pamîntul parcă ar fi avut un cer nou-nouţ, abia atunci vopsit cu albastru. Noaptea, rămîneam lîngă foc, uneori pînă în zori , timp în care deveneam de-a dreptul idolatru, ma rugam de Luceafăr sau de cîte un brad secular să îi siluiască fiinţa făcînd-o să-mi spună „vino în braţele mele, Fred, vîrsta nu contează, important este sufletul tău, poate nici el, cît dorinţa care îţi sfîşie măruntaiele, lăsînd să ţi se scurgă viaţa , ca o dîră, în urma noastră, pe poteci.”

Fred transpirase, mirosul de subterană devenise mai puternic, mi se părea că trece printr-un puseu de tensiune.

- La Dumnezeu nu aţi avut impulsul să vă rugaţi ?

- Ah, exclamă Fred, nu voiam să mă umilesc în halul ăsta..

- Aţi fi putut să o siluiţi dumneavoastră, riscai eu o observaţie.

- Domnule, încă nu ai înţeles nimic, Daniela nu poate fi violată, la primul semn de agresivitate din partea unui barbat ar ceda, l-ar lăsa să facă ce vrea, însă nenorocitul acela nu ar obţine absolut nimic, ar fi ca şi cum şi-ar introduce penisul în văzduh, în întuneric, în ceaţă.

- Înţelegea în ce situaţie sînteţi ? am întrebat eu sperînd să aflu că nu, ea nu cochetase cu bătrînul stăpîn al turnului, îl însoţise doar pentru a-l ajuta în situaţia unei crize de ulcer.

- Avea pe atunci vreo şaisprezece ani şi nu cred că era conştientă de impactul devastator pe care îl poate avea asupra unui bărbat, am convingerea că nici acum nu îşi dă seama de acest aspect, cu atît mai mult cu cît ei nu i s-a întîmplat să dorească un trup şi să nu îl aibă şi nu va trece prin această situaţie niciodată.

Fred oftă şi mi se făcu milă de el, iar cînd i-am aruncat o privire am băgat de seamă că părea infinit de bătrîn, ca şi cum ar fi avut mii de ani, dacă aşa ceva ar fi fost posibil. Femeile continuau să vorbească în şoaptă, aşezate faţă în faţă în dreptul şemineului, Greta îi ţinea mîinile Danielei în minile ei şi i le mîngîia protector, fata îşi mişca din cînd în cînd bărbia în direcţia noastră, probabil îi povestea amfitrioanei ceva în legătură cu mine. Fred se mumificase, era numai piele galbenă pe oase, ochii i se cufundaseră atît de adînc în craniu încît orbitele păreau două mici tunele la capătul cărora se găsea o lumină aproape stinsă, dureroasă, sîngerie, înspăimîntătoare.

- În vara aceea, continuă el, o ursoaică ne supraveghease de la distanţă, ne însoţea pretutindeni, mergea înainte şi doar întorcea din cînd în cînd capul privind-o pe Daniela, dacă o lăsam în urma noastră o urmărea cu priviri în care mi se părea că văd, uneori, un licăr de conştiinţă, fata o căuta, la rîndul ei, din ochi, se întorcea pe călcîie pînă cînd o descoperea printre copaci, apoi mă lua de mînă şi porneam spre creastă, fără să vorbim despre animal. Ursoaica aceea începuse să mă deranjeze, mi se părea că o ademeneşte pe fată, că vrea să o manipuleze printr-un fel de hipnoză animalică, în aşa fel încît să mă părăsească pe mine şi să o urmeze pe ea spre adîncurile codrului, pînă într-un loc unde o aştepta un urs tînăr, dornic de rut. Oh, da, ursoaica, îmi ziceam, nu e altceva decît o mamă care i-a găsit fiului ei mireasă.

Nu ştiu de ce, dar îmi venea să plîng şi l-am mîngîiat pe Fred prieteneşte, pe ceafă, observînd că părul lui era exagerat de moale, ca la păpuşi, ori ca la peruci. El întoarse privirile spre mine, recunoscător şi complice, ba chiar mi se păru că mă priveşte fratern. Continuă:

- Îmi încolţise în minte ideea că trebuie să omor animalul acela şi pîndeam un semn de anxietate de la Daniela, aş fi vrut ca ursoaica să o sperie cîtuşi de puţin, însă ele, fata şi femela se împrieteneau din ce în ce mai strîns, din priviri, poate că nu va mai dura mult, îmi spuneam, şi vor pleca amîndouă pe poteci, ursoaica înainte, mormăind înfundat şi întorcînd capul ademenitor, fata în urma ei, în transă. Situaţia devenise insuportabilă, cînd se abătu asupra noastră o furtună, una dintre acele ruperi de nori care se mai petrec cîteodată în munţi, grindina ne-a acoperit într-o clipă, fulgerele se opreau în stînca sub care ne adăpostisem şi rupeau aşchii de piatră care se îndreptau asupra noastră ca nişte cuţile preistorice, atunci m-am temut că vom muri, că unul dintre acele bice de lumină roşie se va încolăci în jurul nostru şi ne va face scrum. Am cuprins-o pe Daniela în braţe, a fost prima şi ultima oară cînd am făcut acest lucru, iar ea şi-a lăsat capul pe umărul meu, ca într-un fel de aşteptare calmă. Ursoaica se apropiase ca niciodată pînă atunci, se scutura de schijele de stîncă ce păreau că vor să se împlînte în blana ei şi ne privea de data asta ameninţător, nu îi plăcea ce vede, imaginea Danielei în braţele mele o enerva în modul cel mai evident.

În cîteva minute, furtuna avea să dispară ca şi cum nu ar fi fost, era pe la amiază şi un soare fierbinte începu să şteargă urmele catastrofei, stratul de grindină se transformă într-un abur cald, iar Daniela, epuizată, adormi la poalele sîncii, cu capul pe rucsac. I-am făcut o fotografie, iat-o.

Fred se scotoci în buzunarul de la piept al hainei, un fel de jiletcă de vînătoare, ce stătea exagerat de strîns pe corpul lui mumificat şi îmi arătă o fotografie alb-negru care, într-adevăr, o înfăţişa pe Daniela dormind chircit, lîngă o imensă piatră vineţie, cu capul lăsat pe un rucsac vechi ce părea a fi de culoare verde.

- Vezi ? întrebă el ca şi cum ar fi adus el însuşi o cumplită şi decisivă dovadă împotriva sa.

Nu ai nici o vină, i-am răspuns, dacă aş fi fost în locul tău, Fred, în clipa aceea şi eu aş fi omorît ursoaica.

- Te-am auzit, rosti Daniela, care ajunsese fără să o observ în spatele nostru, toţi sînteţi la fel, adăuga ea aproape cu ură, după care se întoarse în fotoliul din faţa şemineului şi îşi lăsă din nou mîinile în cele ale Gretei, cu un gest care mi se păru resemnat şi obosit.