"Nu am găsit un candidat care să se bată de la egal la egal cu Pendiuc"

Interviu cu dl. Gheorghe Davidescu, prim-vicepreşedinte PD-L Argeş

De Gheorghe Smeoreanu (2008-03-07 00:00:00)

Măreşte imagineaDumneavoastră o să fiţi acuzaţi în campania electorală că domnul Cristian Boureanu stă prea puţin prin judeţ şi că are mai mult o viaţă mondenă şi mai puţin o viaţă politică. Cum răspundeţi la acuzaţiile de genul acesta, acuzaţii care vor fi în linia întâi din partea PSD şi chiar a PNL?

- Nu este deloc greu să răspund, chiar dacă adversarii noştri politici se aşteaptă să le dau satisfacţie prin răspuns. Domnul Boureanu are o viaţă de parlamentar, ca şi domnii Miuţescu, Gerea, Popa, Văcăroiu. Domnul Boureanu ştie mai bine decât mulţi alţii să facă o campanie atunci când se face campanie. Conform Constituţiei şi legilor electorale există o perioadă de campanie. Aş contracara acuzaţiile acestea prin faptul că domnul Boureanu, deşi nu este argeşean, se bucură de notorietatea domnului Văcăroiu în acest judeţ. Am mai spus acest lucru şi îl repet acum. Domnul Văcăroiu a fost de două ori preşedintele Senatului, a fost prim-ministru şi este în Argeş din ‘96.

Adică este cunoscut sau credeţi că e învestit şi cu încredere?

- Eu am vorbit de notorietate, domnii Văcăroiu şi Boureanu au aceeaşi notorietate în acest judeţ. Este evident că domnului Boureanu, fiind mai tânăr şi neactivând acolo unde se iau deciziile, fie ca prim-ministru, fie ca preşedinte al celei mai înalte camere din Parlamentul României, nu i s-a măsurat această încredere, nu a avut timpul necesar. Dar sunt convins că, dacă s-ar face un sondaj, dumnealui este creditat şi cu o foarte mare încredere. Cu certitudine încrederea electoratului şi notorietatea domnului Boureanu însumează încrederea multor parlamentari candidaţi de la celelalte partide la un loc. Nu se simte la electoratul că domnul Boureanu nu şi-ar face treaba de parlamentar de Argeş.

Nu vă deranjează pe dumneavoastră să luaţi lecţii politice de la un tânăr de 30 şi un pic de ani? -Nu mă deranjează, iar dacă vă uitaţi puţin în urmă o să vă aduceţi aminte că eu întotdeauna am promovat tinerii. Şi la PNL aveam o echipă de tineri.

I-aţi promovat, dar i-aţi condus, aveaţi o funcţie de conducere. - Nu aveam, eram prezumptivul candidat la Primăria Piteştiului, iar eu am promovat pe lista de consilieri numai tineri. Erau tineri pregătiţi, cu idei noi, care nu făcuseră politică sau făcuseră doar la un anumit nivel. Am avut mare încredere în tineri. Inclusiv în domeniul forestier unde am lucrat am promovat tinerii. Eram întrebat deseori „cine e ăsta? cine l-a adus?“, şi asta pentru că în România trăim sub mentalitate. Am vorbit cu un bun prieten care face parte din alt partid, un important om de afaceri, care mi-a dat acest sfat de a promova tinerii atunci când am fost numit director. Mi-am dat seama că a avut dreptate, tot ce a fost tînăr promovat s-a dovedit a fi om de valoare mai târziu.

"Dacă vrei să fii important în politică trebuie să ai notorietate"

Sunteţi prieten cu domnul Boureanu?

- Poate că am folosit un limbaj mai dur în ceea ce-l priveşte. L-am şi pupat, l-am şi bătut, evident la sensul figurat. Aş vrea să se înţeleagă că atunci când dânsul a considerat că am exagerat sau am greşit, mi-a spus şi nu m-am supărat şi invers la fel. Pe noi asta ne apropie, deschiderea şi sinceritatea. Suntem amândoi săgetători, suntem şi încăpăţânaţi, dar şi fermi în ceea ce vrem să facem.

Dânsul nu are timp şi pentru că are afaceri, nu doar pentru că este parlamentar.

- Mulţi dintre colegii dumnealui şi mulţi dintre colegii din politică îl invidiază şi spun că e mai mult prezent la emisiuni mondene sau în pictoriale, decât în politica din Argeş. Nu e aşa. Dacă vrei să fii important în politică trebuie să ai notorietate. Degeaba eşti frumos, înalt, deştept dacă nu te ştie lumea. În primul rând trebuie să îţi câştigi notorietate şi abia apoi să îţi construieşti imaginea. Dar ce imagine să îţi faci dacă nu te cunoaşte lumea? În primul rând te uiţi în sondaje şi vezi câtă notorietate are unul sau altul, câţi sunt de acord şi câţi împotrivă.

Din sondajele pe care le-aţi făcut pe Piteşti ce clasament este la notorietate, la încredere?

- Sondajul făcut a fost comandat de Bucureşti, iar întrebările au fost de fapt nişte comparaţii între oamenii politici din Piteşti. În acest context domnul Boureanu a considerat că sondajul nu este edificator şi a comandat un alt sondaj pe banii dânsului.

Despre primul sondaj nu putem vorbi? Nu a scos nimic la iveală?

- Ba a scos, dar nu poate fi considerat edificator. Din păcate, aşa cum a spus şi dânsul la conferinţa de presă, nu am găsit un candidat care să se bată de la egal la egal cu Pendiuc. Din acest motiv vrem să mai sondăm.

Dumneavoastră ca lider al partidului aici la Piteşti aţi avea vreo preferinţă, aţi avea pe cineva care să nu se facă de râs?

- Vă spun sincer că nu pot să vă dau un nume pentru că nu îl am şi nu îl ştiu, dar oricum nu se va face de râs oricine ar fi.

"Dl. Gabriel Bratu este un coleg mai expansiv şi mai coleric"

Pe dumneavoastră, staff-ul de la PD-L Argeş, nu vă încurcă prestaţia pe care o are domnul Gabriel Bratu, sutele de articole negative care apar despre domnia sa?

- Aici este o problemă delicată, e o chestiune care s-a discutat în interiorul partidului. S-a discutat că toată lumea are voie să iasă în presă, dar, în momentul în care cineva discută altceva decât s-a discutat în partid, altceva decât deciziile luate în interiorul partidului, acel cineva este direct răspunzător. Dacă vor să vorbească despre ei ca persoane mai devreme sau mai târziu aceste ieşiri sau aceste comportamente vor fi taxate într-un fel sau altul. Articolele negative ar trebui să se mai diminueze, dar din păcate şi presa este împărţită.

Eu nu am citit niciun articol pozitiv domnului Gabriel Bratu, poate doar într-un săptămânal despre care se vehiculează că ar fi primit o sumă semnificativă de bani pentru un articol de acest gen. - Nu ştiu. E adevărat că dânsul este un coleg mai expansiv şi mai coleric, dar eu am apreciat dârzenia cu care a încercat să facă acea campanie electorală. Noi ne-am cunoscut mai bine la campania pentru referendum, apoi la cea pentru europarlamentare. Poate că între agresivitatea şi devotamentul dumnealui şi gentileţea şi eleganţa celorlalţi, care au fost nevoiţi să îşi dea demisia din cauza rezultatelor slabe, eu am ales comportamentul dânsului.

Dumneavoastră aţi fost în patru partide, unde v-aţi simţit cel mai bine?

- Să lămurim şi acest lucru. Se spune că orice om cu inima curată până la 30 de ani este de stânga. Dacă rămâne şi după această vârstă tot de stânga înseamnă că e cretin. Este adevărat că eu, ca orice adolescent, ca orice copil venit de la ţară, ca orice tânăr trecut prin sistemul socialist, comunist, eram ataşat de oameni şi îmi era milă de ei, aş fi vrut să îi ajut. În momentul în care am păşit în viaţă să-mi câştig pâinea şi am văzut că există puturoşi, am început să fac o diferenţă foarte clară. Am văzut că cei care nu muncesc nu au nimic şi, din păcate, au copii mulţi sau sunt beţivi sau amândouă. Iar cei care muncesc reuşesc în viaţă. Aşa că am început să gândesc altfel când am sesizat aceste lucruri. Vreau să vă spun că nu am plecat de unul singur de la un partid la alt partid. Dacă vă aduceţi aminte, în iunie ‘97, actualul Ministru al Apărării Theodor Meleşcanu i-a cerut imperativ domnului Iliescu să termine cu baronii locali, iar dumnealui nu s-a putut debarasa de ei şi de domnul Năstase care era în fruntea lor. Şi atunci au plecat cei cinci şi au constituit APR-ul. Eu eram în comisie şi am fost şi preşedintele Organizaţiei Municipale Piteşti a PSD. Când am fost numit subprefect nu aveam calitate de membru. Am fost numit, e adevărat, în conjunctura unor cunoştinţe că asta e viaţa, m-a luat cineva care ştia că lucrez în domeniul pădurilor şi că mă pricep la domeniul fondului funciar. Am fost întrebat după trei luni ce apartenenţă politică am. Nu aveam, aşa că am completat acea adeziune. După ce mi-am dat seama ce era acolo am plecat, iar după ce domnul Meleşcanu a format APR-ul am plecat la APR. După ce am pierdut alegerile şi nu am intrat în parlament am făcut fuziunea cu PNL în 2001. De la PNL am fost exclus şi am format cu ceilalţi colegi PD-L.

Am înţeles, dar unde v-aţi simţit cel mai bine? Unde a fost atmosfera politică mai plăcută?

- Trebuie să recunosc că cel mai bine m-am simţit la APR, acolo eram o echipă omogenă, un partid nou. Apoi la PL-D, am format un partid nou, am luat-o de la început, am selectat oamenii... Dar mai bine ca la APR nu a fost. Acolo a fost o echipă, o a doua familie.