TÎRFELE CU RESPECT VOR SĂ ÎI DEA SIFILISUL LOR DEPUTATULUI MIUŢESCU

De Gheorghe Smeoreanu (2008-03-05 00:00:00)

Măreşte imaginea "Ruşinea dispare cînd viaţa e lungă", spune Sartre, autorul piesei de teatru "Tîrfa cu respect". Chiar dacă au păţit o mulţime de ruşinări, nişte muieri de presă le-au uitat deja şi fac pe vestalele. Într-o gazetă la care lucrează cîteva erori ale moralei minimale, a apărut un articol care pare scris pe hîrtia higienică folosită de familia deputatului Adrian Miuţescu de-a lungul anilor. Permiteţi-mi să transcriu aici un fragment, cu promisiunea că imediat ma voi spăla cu spirt pe mîini: "Toamna lui 1997. An fatidic în ceea ce priveşte viaţa personală a liberalului Adrian Miuţescu dar, paradoxal, prolific, în plan profesional. Este anul în care liberalul decide să-şi bage nevasta în ghearele legii penale, cerând să fie trasă la răspundere pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie şi totodată anul în care acesta devine director general al IPEE Curtea de Argeş. Certurile crunte din familia sa legate de lipsa nejustificată a Mihaelei Miu­ţescu de acasă ajung pe masa de lucru a procurorilor din Curtea de Argeş. Soţul a decis să se răzbune pe soţie, povestind tot oamenilor legii, întreaga viaţă intimă, de la modul în care aceasta şi-a neglijat cei doi minori până la acuzaţii grave de adulter. Alăturat, vă prezentăm, ad litteram, filele din dosarul penal în care Mihaela Miuţescu este acuzată de abandon de familie: dosar nr. 783/p/1997, reclamant-parte vătămată Adrian Miuţescu - învinuit - Mihaela Miuţescu, martori - Mihai Botoş şi Maria Căluţ." Ce vrea, în fond, acest articol ? El nu are nici o legătură cu vreo faptă reprobabilă comisă de deputatul Adrian Miuţescu. Absolut niciuna. Nu scrie acolo că omul politic şi-a bătut soţia sau a înjurat-o, că a dat-o afară din locuinţă sau nu s-a mai ocupat de copil. Scrie doar că, într-un moment de furie şi frustrare, un bărbat s-a apucat să scrie o serie de lucruri chestii dure fiindcă soţia îl părăsise. Tuturor oamenilor li se întîmplă să aibă momente mai dificile în cuplu, însă este inadmisibil ca astfel de situaţii să apară într-o presă scrisă de nişte fufe care au trecut, în viaţa lor, prin momente cu mult mai jenante şi mai demne de oprobiul public. Contează şi cine te judecă, fiindcă una este să ţi se uite cu mult reproş în trecutul tău cineva care se ştie curat ca lacrima şi cu totul altceva să îţi bată obrazul unii mai murdari ca tine.

Presa se consideră îndreptăţită să intre în viaţa personală a unui om politic deoarece unele fapte private pot fi de interes public. Sînt perfect de acord cu acestă atitudine. În respectivul articol, la o justă analiză de conţinut, nu găsim însă nici un fel de comportament imoral sau ilegal al personajului vizat. Ca atare, articolul nu trebuie publicat, pur şi simplu, indiferent că se pierdea ceva la tiraj. Este tirajul un fel de criteriu suprem, în baza căruia să nu mai conteze nici un fel de deontologie ? Dacă e aşa, le pot eu demonstra celor care gîndesc astfel ce tiraj fac eu publicînd o serie de istorii picante din viaţa lor profesional-privată. Ar fi măsură pentru măsură. Ne mai gîndim.

Eu cred că numitul Adrian Miuţescu şi-a iubit şi îşi iubeşte cu pasiune nevasta. Cînd s-au certat şi ea a plecat...la mama, el s-a gîndit să îi dea o lecţie şi a făcut plîngere. După cîte vad, s-au amestecat şi nişte prieteni buni, care i-au dat un sfat prost. Toţi s-ar fi gîndit că se poate lăsa cu divorţ şi în felul acesta se obţine tutela copilului. S-au gîndit rău, însă şi-au revenit imediat, iar plîngerea a fost retrasă. După mai mult de un deceniu, soţii Mihaela şi Adrian Miuţescu sînt împreună, cresc şi educă acel copil, nu s-a mai auzit despre ei nimic scandalos.Mai mult, ca să facă Adrian Miuţescu o carieră, e limpede că s-a bucurat de sprijinul familiei, de solidaritatea soţiei, fiindcă altfel nu se poate. Ce vor acum tîrfele cu respect, să divorţeze Miuţescu sau Miuţeasca, să reia scandalul , să îşi dea în cap ? Vor tîrfele să rămînă copilul pe drumuri sau măcar să îi fie ruşine de colegi pentru o faptă pasageră din viaţa părinţilor săi de care poate nici nu avea ştiinţă ? Probabil asta se doreşte, fiindcă deputatului, ca om, nu i se poate reproşa nimic demn de orientarea electoratului în apropiatele campanii electorale.

Gazeta respectivă, care a început să sară calul într-un mod cu care eu nu sînt de acord, publică şi documente în facsimil, procurate de cei care le deţin. Să le fie de cap procurorilor sau poliţiştilor care au copiat şi au scos la iveală aceste hîrtii, în mod ilegal, numai ca să joace ei un joc politic. Şefii lor ar trebui să se autosesizeze, iar prefectul să ia atitudine, pentru că se încalcă legea. Presa trebuie să fie liberă cîtă vreme se pune în slujba societăţii, nu cînd scormoneşte gratuit în viaţa de familie a oamenilor. Şi apoi, să ridice piatra cei fără de păcat. În urma acestui articol odios, mi s-au întîmplat două lucruri. Primul: am decis că nu am dreptul să tac şi, la nevoie, trebuie să port un război cu cei care se cred jurnalişti dar de fapt sînt vidanjori. Al doilea: încep să îl simpatizez pe Adrian Miuţescu, fiindcă această criză masculină prin care a trecut acum zece ani şi ceva mi-l relevă ca fiind un om între oameni. Bravo lui că e un bărbat normal ! Bravo ambilor soţi Miuţescu pentru faptul că au depăşit situaţia şi au ajuns să fie cine sînt ! Ruşine să le fie celor care murdăresc şi vor să destrame o familie ca aceasta !