Cum îi executã MRU pe cei care greşesc faţã de ţarã

De Mihai Ionescu (2012-02-22 23:40:10)

Măreşte imaginea

Sala Palatului. La un colţ de masă stă tăcut primul ministru al României, MRU. Se uită la fiecare dintre membrii cabinetului. Are o figură oţelită. Îmbrăcat în uniforma SS produce panică numai când e privit. Brusc se uită la Bode: „Bode, cum am spus! Hăhăian!” şi arată cu un gest cu palma deschisă la gât. De undeva din spate se aude un icnet. Hăhăian sare de la locul lui în genunchi: „Îndurare, stăpâne. Am familie, am copii, am o amantă de întreţinut. Îndurare!” plânge, Hăhăian, se apropie de vârful cizmelor lui MRU, dă să i le pupe. Acesta se uită la Bode, dur. „Trebuie să repet?” „Să trăiţi. Am înţeles. Nu!”

Se uită la trupele speciale din spate. Aceştia se pun în mișcare. Doi militari cu automatele pregătite vin în mijlocul sălii, îl înşfacă pe fostul director al Transelectricii. Acesta se zbate, dar fără rezultat. Îl târăsc, în timp ce Hăhăian urlă, plânge. „Voi fi loial, jur!” Intră în camera vecină. În liniştea lăsată se aude scurt o rafală de mitralieră. Cei doi din trupele speciale SIE revin în încăpere ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

„Boghicevici!” se aude vocea lui MRU. „Aici”, se ridică în picioare tremurând blondina. „Ai găsit vinovatul?” „Da... da... da, este fata de la Fonduri POSDRU.” „Păi, şi? spuse scadat Ungureanu. „Domnule premier e la încep...” „Trebuie să repet?” „Nu!”

Boghicevici se uită speriată în sală după şefa de fonduri. Respectiva e palidă şi leşină. Trupele speciale de la SIE se duc spre ea. Se repetă scenariul. Dar fără zbateri şi ţipete. Cea târâtă e amorţită. Intră în camera vecină. Se aude rafala scurtă de mitralieră. Cei doi revin. „Bode!” „Da, şefu. Ordonaţi!” Sare speriat în picioare ministrul economiei. „Consilierul, a greşit”, spuse scurt MRU. „Dar e prima greşeală, domnule prim...” „E ultima!” i-o retează. MRU. „Vrei să fi tu în locul lui?”

Bode se uită la cel de lângă el. Acesta are o privire înspăimântată. Bode nu poate decât să-i pună mâna pe umăr a consolare. Se aud paşii trupelor speciale. Cel de lângă Bode e luat pe sus. Acesta se uită disperat spre şeful său, dar Bode are capul în jos. Camera vecină. Se aude o rafală scurtă. Cei doi de la SIE reintră. Liniște. Multă liniște.

„Ședinţa de azi s-a încheiat. Aveţi fiecare în plic programul pentru săptămâna asta. Ne vedem peste o săptămână. Dacă sunt neclarităţi, doar mâine la ora șapte vă aştept... după, e prea târziu!”. Toţi se ridică în acelaşi timp. „Încă ceva. Angajaţii care nu sunt la ora opt aici… nu vor avea nicio clemenţă. Şi acum sunteţi liberi. Rămân cu dumnealor la consultări”, spune MRU şi arată undeva într-un colţ al sălii la doi indivizi care se făcuseră mici în scaunele lor. Şefii opoziţiei – Ponta şi Antonescu.

„Apropiaţi-vă! Şi mii de scuze că a durat un pic cam mult şedinţa asta de guvern. Dar trebuia să lămuresc anumite lucruri ce ţin de disciplină. Hai!” le făcu un semn MRU, încercând un zâmbet scurt. „Ă… Î… fără ăştia... doi… se poate?” spuse bâlbăit, Antonescu, arătând spre cei doi militari de la SIE. „A, staţi calmi, ăştia sunt doar pentru regulamentul de ordine internă. Deci vreau să discutăm despre posibilităţile de colaborare pe cele 15 puncte.”

Ponta, palid, dădu din cap. Se auziră bătăi în uşă. MRU strâmbă din nas. „Da!” Strigă el „Intră, da să fie extrem de important!”. Intră aghiotantul.

„Să trăiţi, unul dintre subalternii dumneavoastră, vrea să vă vorbească. Spune că e urgent!” MRU se uită la cei doi. Apoi la aghitiant: „E... afumat?” şi făcu un gest care mima sticla de alcool. „E, duhneşte”, răspunse aghiotantul „Of”, se uită la Ponta şi la Crin. ”E un băiat bun, dar veşnic când o ia un pic în foanfă are mereu nemulţumiri. De nu ştiu câte ori am vrut să-l dau afară.” Ponta şi Crin zâmbiră, dând din umeri.

„Puteţi ieşi puţin?” le arată camera vecină. „A….nuuu, nu pe aici! Nu putem pe la secretariat?” strigă speriat Ponta. MRU zâmbi. „S-a făcut curat deja acolo, dar luaţi-o şi pe la secretariat şi m-aşteptaţi acolo. Hai bagă-l încoace, că nu mai scap de acesta. Ca de obicei nu-i convine cât a luat primă”, spuse un pic amuzat MRU.

Ponta şi Crin, speriaţi, se îndreptară grăbiţi spre uşă. Dar rămaseră de-a dreptul uimiţi când în secretariat dădură peste… Traian Băsescu. Acesta trecu pe lângă ei, mirosea a Chivas. Înainte de a se închide uşa, se auzi vocea lui MRU. „Hai, mă nea Traiane, acum ce naiba mai e, mi-ai mâncat zilele de 5 ani…”