De ce stau directorii OLTCHIM prin Tribunale

De Traian Guminski (2012-02-20 15:55:08)

Măreşte imaginea

În ultima perioadă Constantin Roibu, încă director general al OLTCHIM SA, dar şi Radu Nicolae Olaru – director general adjunct sau Alin Ion Zmeu -contabil şef ,sunt văzuţi des prin holurile şi sălile de şedinţe ale Tribunalului Vâlcea. Deocamdată nimeni nu i-a chemat pe cei trei în judecată. Motivul pentru care , pe timp de criză economică şi în cea mai dificilă perioadă prin care trece Combinatul din Vâlcea, trei oameni importanţi din conducere pierd în unele zile între 4-7 ore ocupaţi cu procesele este unul din cele mai ciudate şi îngrijorătoare acţiuni ale controversatului Constantin Roibu.

Managerul general al Oltchim duce un război în justiţie împotriva unei publicaţii locale şi a unui cunoscut jurnalist. „ Ziarul de Vâlcea” şi Tiberiu Pîrnău au momentan 16 procese intentate de Constantin Roibu, în fiecare dintre ele pretenţiile de despăgubire ale acestuia fiind de miliarde de lei. Procesele sunt deschise unele împotriva firmei editoare, unele doar împotriva jurnalistului şi altele având parte pârâtă jurnalistul şi firma editoare împreună. Recent Roibu a dat în judecată şi un martor al jurnalistului Pîrnău nesuţinând că mărturia este neadevărată ci pur şi simplu că ea i-a adus prejudicii de imagine ( şi a cerut daune de la martor de 50 miliarde lei).

Roibu ştie că procesele vor dura, că ele se vor termina când el nu va mai fi director iar Oltchim va fi deja privatizat integral. Mai ştie şi că instanţele nu îi vor da câştig de cauză sau, în cel mai fericit caz nu vor aproba despăgubiri de valoarea imensă pe care a cerut-o fiind încurajat şi de absenţa unor taxe de timbru ( după noul Cod de procedură civilă). Atunci ce vrea de fapt domnul director ? Păi pur şi simplu să transmită un avertisment.

În timp ce el îşi permite unul din cei mai scumpi avocaţi locali ( maestrul Octavian Fieroiu , cunoscut avocat al multor interlopi, fost prefect de Vâlcea care prin anii 90 cerea închiderea unui ziar local şi a tipografiei în care se tipărise acesta) redacţiile locale nu au chef de procese multe. Un proces costă iar presa locală e săracă şi afectată de criză. Un ziar care are 16 procese, ce vor fi urmate inevitabil de 16 recursuri ( ce vor fi judecate în alt judeţ) şi apoi de alte recursuri la Curtea Supremă, va avea cheltuieli imense pentru avocaţi, deplasări, timp pierdut prin redacţii al personalului, al persoanei acuzate, al martorilor etc). Semnalul lui Roibu este clar : am bani să mă judec, cer despăgubiri imense aşa că veţi fi nevoiţi să vă luaţi avocaţi buni şi scumpi, aşa că mai bine lăsaţi-mă în pace !

Mesajul este cu atât mai clar după darea în judecată a martorilor. Dar noi credem că domnul Constantin Roibu nu se teme neaparat de prezent deoarece mare parte din presa locală încă mai suge de la ţâţa Oltchim ( prin inutile contracte de publicitate ). Roibu vrea să îşi păzească viitorul şi speră ca măcar una din instanţele care judecă cele 16 cauze să îi dea câştig de cauză ( măcar într-un dosar) pentru a avea o armă de ameninţare la dispoziţie.

Constantin Roibu se teme că după ce nu va mai fi tartorele şi miezul Combinatului Chimic să nu se repeadă asupra fostei sale activităţi mai multe publicaţii. Ziariştilor trebuie să le fie frică de el iar editorii trebuie să dicteze abordarea unor subiecte mai puţin incomode decât disecarea activităţii directorului Oltchim, a rezultatelor sale financiare, a averii acestuia etc. Roibu vrea să devină un subiect TOXIC. Adică unul ocolit de presă pentru că abordarea lui implică pierderi pentru firma editoare şi pentru semnatarul articolelor. El crede că va reuşi ! Noi ştim că în presă există mereu oameni disponibili să rişte. Fără speranţa vreunui câştig. Dar şi fără teama de pierderi. Şi fără teama de a jura cu mâna pe Biblie!

Recomanda articolul