Fenomene paranormale într-un loc cu nume poetic

De Mircea Mărgărit (2012-02-19 16:22:37)

Măreşte imaginea

Deşi are un nume poetic, care te face să visezi, mai poetic chiar decît celebra Iasnaia Paliana a lui Tolstoi, Poiana Lacului e locul unor întîmplări deloc poetice şi al unor fenomene paranormale.

Pe scurt, primarul Ion Dumitrache, care mai an declara iubire veşnică Partidului Democrat-Liberal, a trecut, cu arme şi cu bagaje, cum se zice, la UNPR.

Nimic poetic totuşi. Şi eu, ca bărbat, am declarat iubire veşnică de cîteva ori, doar ca, de fiecare dată, să mă mut, ca ţiganul cu cortul, la o altă iubire veşnică.

Dumitrache de la Poiana Lacului este bărbat şi mai face şi politică, două însuşiri care îi permit să treacă, fără mari probleme, de la o iubire politică veşnică la alta, devenind astfel şi el o particulă coloidală în uriaşa mişcare browniană care agită lumea politică românească.

Şi abia aici intervine paranormalul.

Ce caută, frate, Dumitrache în UNPR?

Putem bănui că primarul s-a supărat pe partidul lui, am putea chiar bănui şi natura nemulţumirilor lui, am putea chiar să-i dăm dreptate.

Dar bine, frate, la UNPR?

Fără să insistăm prea mult, trebuie să arătăm că, UNPR încearcă să se deosebească doctrinar de celelalte partide, dar că percepţia publică despre acest partid e dată mai degrabă de componenţa lui, decît de platforma pe care o promovează.

Compus în eşaloanele superioare din oameni care au în palmares unu, două sau chiar trei partide, UNPR seamănă mai degrabă cu o oaste de strînsură, idee amplificată. subiectiv e drept, şi de faptul că e condus de un general de armată.

În acelaşi timp, colaborarea cu PD-L şi faptul că tot ce pică de la PD-L se duce, aproape invariabil la UNPR constituie un risc ca aceste partide să fie privite ca două feţe ale aceleiaşi monede.

Practic, treaba are un aer de vodevil, de politică de operetă şi nu ştiu cîtă greutate şi ce semnificaţie are trecerea unui primar pedelist la UNPR, în afară de aceea că Adio, dar rămîn cu tine.

La bursa zvonurilor se aude că plecarea lui Dumitrache e provocată de nişte asfaltări care nu se mai fac acum, din lipsă de bani.

Dacă e aşa, atunci trebuie să tragem concluzia că:

- Dumitrache a vrut să-l pedepsească pe Mircea Andrei,

- sau Dumitrache nu a plecat prea departe, pentru că dacă Andrei nu are bani de asfaltat, Nicolescu are şi mai puţini

- şi că Dumitrache a plecat ostentativ, demonstrativ cumva, pentru că nici la UNPR nu cred că se găsesc 80 de miliarde pentru şosele la Poiana Lacului.

- Dumitrache se dedă la un mic şantaj, arătîndu-se dispus să declare din nou iubire veşnică, de data asta celui care oferă mai mult. Adică, dacă nici după plecarea la UNPR nu primeşte ce trebuie, se va muta la PSD.

Poate greşesc, dar de la mine de aici, aşa se văd lucrurile.

O mutare din care nimeni nu pierde, nimeni nu cîştigă, Dumitrache la UNPR e aceeaşi Mărie cu altă pălărie.

E ca la vasele comunicante, unde coloana de lichid creşte într-o ramură a vasului exact cu acelaşi volum cu care a scăzut în cealaltă, PD-L a pierdut un primar, UNPR a mai cîştigat unul, iar Ion Dumitrache este volumul care se mută de colo colo.