Admiratorul meu special loveşte din nou

De Ramona Voiculescu (2012-02-17 02:09:16)

Măreşte imaginea

Există şi bărbaţi sensibili, care iubesc de la distanţă şi iubirea lor se transformă în versuri.

Poezia pe care o public mai jos nu îmi aparţine, ci mi-a fost dedicată. E scrisă de aceeaşi persoană care iubeşte de departe, din umbră, care a mai scris poezii inspirate de aceeaşi muză. Cu permisiunea lui am hotărât să o arăt tuturor, pentru că aş vrea să înţelegem că iubirea are mai multe forme şi de multe ori transformă dorinţele în picături de gânduri care mângâie orice suflet călător în această lume devenită tot mai lipsită de sensibilitate.

Femeia cu ochii ca miezul de noapte

femeie profană
femeie păgână
în tine doar dracii
pe draci îi îngână

iubirea ta arde
cum arde acidul
în tine se simte
căscându-se vidul

femeie capcană
femeie mister
mă ai la picioare
îndurare îţi cer

slăbeşte strînsoarea
din braţele-ţi lungi
să fug pân-acolo
unde tu nu ajungi

femeie capriciu
femeie bluestem
sunt forţe în tine
de care mă tem

mă chemi cu privirea
şi buze fierbinţi
promit paradisuri
dar eu ştiu că minţi

femeie himeră
femeie nălucă
iubirea mă poartă
spre tine năucă

pericole grave
din somn se deşteaptă
dar şi fără tine
tot moartea m-aşteaptă

femeie din carne
femeie din sânge
iubirea ca laţul
în juru-mi se strânge

de tine drac-înger
acum să mă lege
tu să-mi fii regină
şi eu să-ti fiu rege

femeie de gheaţă
femeie ca jarul
să-l bem pân-la fund
dac-acesta-i paharul

ce-o fi dup-aceea
nu ştiu şi nu-mi pasă
nebun sunt de tine
şi tu eşti frumoasă

femeie miracol
femeie pribeagă
în tine există
o lume întreagă

de gânduri ce încă
nu au fost rostite
de visuri ce-aşteaptă
să fie trăite

femeie-ntuneric
femeie lumină
drumul nostru-mpreună
ştii că nu se termină

căci iubirea-i iubirii
şi merinde şi apă
şi nici universuri
nu pot s-o încapă

iubind ţi se-ntoarce
de şapte ori şapte
iubito cu ochii
ca miezul de noapte

Recomanda articolul