Terapia prin iubire

De Ramona Voiculescu (2012-02-10 23:53:06)

Măreşte imaginea

Viaţa este ca mersul pe sârmã şi cu toţii devenim adevãraţi circari atunci când ne luptãm sã supravieţuim în lupta cu noi înşine sau cu cei din jur. Fapte, amintiri, vise distruse, rãni încã deschise…toate ne duc de multe ori în pragul nebuniei. Suntem atât de cuprinşi de febra dementã a rãutãţii de moment, încât nici mãcar nu mai avem puterea şi luciditatea de a realiza cã îi rãnim pe cei care ne iubesc.

Îl tãvãlim chiar şi pe arbitru în ringul în care se luptã cearta cu pãrerea de rãu. El este defapt cel care prin dragoste încearcã sã ne salveze sufletul şi sã ne îndrepte paşii spre un viitor frumos. Dãm cu el de pãmânt fãrã milã, îi urlãm cuvinte fãrã noimã, îi reproşãm fapte ce nu îi aparţin. Şi el nu fuge, nu se transformã din arbitru în spectator pentru cã ne iubeşte.

Acceptã palmele vorbelor noastre grele ca plumbul şi tãioase ca lama de bisturiu. Rezistã în faţa flãcãrilor ce ne ies din priviri şi le stinge asemeni pompierilor ce se luptã cu focul pentru a salva vieţi, doar cã el este eroul sufletului.

Nu fuge din calea furtunii ce învolbureazã marea gândurilor noastre. Nu pãrãseşte nava, ci ca un adevãrat cãpitan de vas aşteaptã sã treacã furtuna şi ţine cârma dreaptã, luptându-se cu valurile de tristeţe pe care le ridicã într-un dans sãlbatic, vântul rãutãţii sorã cu nebunia.

Terapia prin iubire face minuni chiar şi în cele mai întunecate şi tulburate minţi. Vindecã suferinţa şi deznãdejdea prin mângâierea sufletului şi dã un suflu nou şi plin de încredere vieţii. Iubiţi, iubiţi, iubiţi!