Premierul Boc a fost asasinat precum Cezar, de dușmani dar și de prieteni

De Mihai Ionescu (2012-02-06 17:39:43)

Măreşte imaginea

Maurul şi-a făcut datoria, deci… Cam aşa s-ar traduce gestul lui Emil Boc de azi, de departe cel mai bun premier pe care l-a avut România în cei 22 de ani de existenţă postdecebristă.

Să preiei ţara cu un deficit de peste 5%, lăsat de o guvernare iresponsabilă a lui Tăriceanu, care pe ultimele luni de mandat (2008) şi-a bătut pur şi simplu joc de banul public aruncând în stânga şi în dreapta fonduri (o primărie PNL primise fonduri pentru achiziţia unei ambarcaţiuni, nu, nu e glumă) şi să scoţi ţara din cea mai cruntă criză care a lovit Europa etatistă în ultimii 70 de ani, nu e un lucru simplu.

Echipa Boc – Băsescu a fost singurul lucru bun care s-a produs pe plan politic în România după 1989.

Hai să facem o analiză economică a ultimilor 5 ani. În SUA, în primăvara lui 2008 se zguduie lumea când bursele crapă în urma unor falimente răsunătoare de bănci pentru că…dăduseră credite imobiliare cam cu buletinul şi nu aveau de unde să recupereze creanţele.

Statul american intervine, dar cu o măsură de stânga inedită peste ocean, fonduri publice care preiau activele „păguboase” ale respectivelor bănci. Simptomele acestei crize imediat alertează o Europă care se afla în plin bal. În anii 2004 -2008, avansul economic al Europei era de 7-8% bazat pe o creştere a consumului prin creditare. (credit pe individ, credit pe companie, credit al statului). Deci Europa era la bal când află ce se întâmplă peste ocean. Imediat se trezesc bancherii, sunt primii care pleacă de la bal acasă şi se uită pe listele cu banii daţi împrumut.

Hopa. Pe lângă companii….unii dintre cei mai împrumutaţi de la bănci şi de la alte organisme financiare sunt statele! Statele care graţie bunăstării ultimilor 8 ani se întinseseră peste măsură. Toată lumea mersese în paşi de vals cu încrederea. Statele aveau încredere în bănci şi invers.

Statele europene faţă de Statele Unite aveau însă o mare particularitate – Congenitală. Moşteneau din perioadele medievale un mare şi prost obicei – Dimensiunea, Curtea, Dregătoriile. Într-o analiză proprie prin anul 2009, statele europene s-au speriat. Şi-au dat seama că banii pe care îi aveau din surse proprii (economia privată) plus împrumuturile externe nu acopereau nevoia, cheltuielile statului depăşind PIB-ul! Aşa au apărut PIIGS countries Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania, adică cele mai vulnerabile.

Această sperietură a dus automat la o panică în rândul investitorilor privaţi, deci masa monetară a privaţilor s-a contractat.

Acesta este anul 2010. La guvernare în România este Emil Boc premier şi Traian Băsescu preşedinte. Graţie unei inspiraţii avant la lettre, Romînia încheiase încă din 2009 un acord cu FMI. FMI-ul vine în România şi în primăvară le spune proaspeţilor guvernanţi beleaua: Chiar dacă nu se aflau în rândul PIIGS countries (graţie unei severe politici a BNR), faptul că economia privată este în contracţie, banii care vin din taxe şi venituri nu ajung pentru a asigura costurile statului (bugetari, asistaţi, pensionari, etc.) decât maxim un an, dar numai prin împrumuturi care vor creşte geometric, urmând ca în 2012, România să intre în colaps, adică datoria statului să depăşească PIB-ul.

Pe cine cade neşansa să scoată România din situaţie ? Pe Emil Boc.

Facem o paranteză, dacă Tăriceanu nu ar fi mărit pensiile în toamna lui 2008, nu ar fi risipit fondurile bugetare la orice primărie PNL şi PSD, nu ar fi adus în sistem nu mai puţin de 200.000 de bugetari, nu le-ar fi mărit acestora cu 17% salariile, poate că măsurile de austeritate luate de cabinetul Boc ar fi fost mult mai blânde.

România lui Boc încheie 2011 cu o creştere economică de 2,5%, după ce preluase o ţară cu un deficit de 5,5%. Cu o stabilitate economică, cu o lege a Educaţiei extrem de severă, cu un Cod al Muncii Liberal, cu o lege a pensiilor realistă (pe principiul contributivităţii), cu nişte Coduri în justiţie care aduc celeritatea în judecarea cazurilor de corupţie, cu un ANI şi un DNA funcţionale şi fără culoare politică.

...Dar cu cea mai penibilă şi anti-românească opoziţie şi televiziune de partid. Nu poporul român, ci Antena3, Realitatea şi istericale lui Crin Antonescu au ucis unul dintre cei mai serioşi şi mai de sacrificiu oameni de stat pe care i-a avut ţara asta.

Premierul Boc a fost asasinat precum Cezar, de dușmani dar și de prieteni.

Clujenii îl vor avea pe Emil Boc primar începând din această vară. Şi pe bune, îi invidiez.