Lupoaica

De Ramona Voiculescu (2012-02-05 17:12:13)

Măreşte imaginea

Pânã acum nu foarte mult timp mã simţeam rãtãcitã în oceanul de vise neîmplinite, de parcã eram o navã naufragiatã. Speranţele începeau sã se deşire asemeni mãrgelelor smulse cu brutalitate şi nervi de la gât. Încercam sã le adun şi sã reconstruiesc viitorul la care visam înca de când eram o copilã. Dar singurã nu aş fi reuşit niciodatã sã ajung la ţãrm, pentru cã fãrã sã ştiu înotam împotriva curentului.

A apãrut el şi mi-a dat putere, iubire, încredere. Mã simt o lupoaicã flãmândã de dragoste, flãmândã de lupul meu alfa. Nu urlu la lunã a singurãtate, ci strig iubirea prin fiecare gest şi fiecare cuvânt.

Avem vise frumoase împreunã şi sufletele ni s-au împletit. Pãşim pe acelaşi drum bãtãtorit de gânduri în doi. Cu Lupul meu iubirea se împlineşte şi va da naştere viitorului.

M-a învãţat respectul în dragoste, armonia în vorbe şi credinţa în Dumnezeu. El este Zeul Soare şi când îmi spune cã eu sunt Doamna lui, Luna plinã, îmi tremurã mintea şi îmi plutesc gândurile spre un alt univers în care vom trãi veşnic.

Iubesc curat, iubesc zâmbind, iubesc fãrã umbre ale îndoielii. Nu mã va dezamãgi niciodata şi lânga el mã simt protejatã, îmi simt sufletul îmbrãţişat şi sãrutat cu blândeţe. Ne tãvãlim în zãpada imensã şi o topim cu cãldura sufletelor. Mi-a dãruit viaţa în doi şi scânteia iubirii naşte flacãra eternitãţii.