Iubită și frumoasă Dana Grecu, îți scrie primul tău…

De Gheorghe Smeoreanu (2012-02-04 23:46:43)

Măreşte imaginea

Dragă Dana,

Am folosit cu tot cinismul de care sunt capabil măgăria din titlu. Nu am fost primul tău bărbat, știm amândoi asta, am fost doar primul tău director. Are vreo importanță ? Tot primul se cheamă că am fost…

Vezi , cam așa îți construiești și tu raționamentele în emisiune, pe ideea că nu contează amănuntele, diferențele, evidențele, important pentru tine este să ajungi la „Băsescu și Boc trebuie să plece”. Voi reveni.

Am fost, așadar, dragă Dana, primul tău director atunci când ai venit în presă, la episodicul cotidian „Republica” și la popularul ziar „Curierul zilei”, din Pitești. Nu te-am remarcat profesional, era și greu, fiindcă nu eram noi înșine, cei vechi, foarte atenția la profesionalism, făceam o presă subțire și comercială. Am remarcat însă că ești curajoasă, că știi să-ți privești șeful în ochi și că ești foarte atractivă. Să nu te superi pe mine că spun asta, nu erai neapărat frumoasă, ci foarte erotică, probabil că din cauza tinereții și, mai ales, a personalității tale impetuoase. Afli de abia acum că mi-ai plăcut, dar asta nu are nicio importanță, ți-o spun doar pentru a trage puțin de timp fiindcă mi-e groază de ceea ce voi adăuga în rândurile următoare…

Acum, nu îmi mai placi deloc, dragă Dana, nici ca jurnalist, nici ca femeie, nici ca om. Îmi pare rău că e nevoie să fiu atât de dur, dar trebuie să-ți spun că ar fi cazul să lași țara asta în pace, să nu o mai chinuiești, să nu o mai batjocorești, să nu te mai rățoiești la ea. Ai devenit un amestec de țață cetățeancă și de opinie publică în sensul în care e publică o toaletă publică. Recunosc originalitatea melanjului din tine dar nici nu știi că două lucruri se vând în România pentru acelașii efect: tu și medicamentele vomitive.

Eşti liberă într-o ţară liberă, într-o presă liberă, dar îţi semnalez că te schimonoseşti îngrozitor, că frizezi isteria, că mai ai puţin şi devii primul realizator emo din istoria televiziunii. Crezi că merită, consideri că te mai poţi întoarce cândva din drum, ori vei merge înainte până la epuizare, până la ratare, până la internare ?

Opreşte-te, Dana, coboară din caruselul nebuniei, lasă-ţi poalele-n jos şi lasă România în pace. Presa nu se poate face arătându-i preşedintelui fundul, nici scuipându-l pe primul-ministru, presa nu e o mahala, o uşă a cortului în faţa căreia câştigă cel care ţipă mai tare. Cel puţin aşa sper, sper că nu s-a ajuns până acolo.

Mi-ai spus cândva că vrei să pleci din Piteşti, că nu-ţi mai spune nimic oraşul acela şi presa lui. Te-am aprobat, te-am admirat şi am tras cu coada ochiului, emoţionat, la ascensiunea ta la „Antena 3”. Credeam că totul e bine când, brusc, am descoperit că Dana Grecu îşi doreşte să fie un fel de Robespierre balcanic şi cu fustă. Un coşmar, carevasăzică.

În calitatea mea de primul tău…director din presă, aş putea spune, ritos, că eu nu aşa te-am învăţat să fii. Nu spun asta fiindcă nici nu ştiam că e posibil să fie cineva aşa, nici măcar în viaţa obişnuită, cu atât mai puţin pe micul ecran.

Eşti vaca nebună a televiziunii, soacra Ţării Româneşti în plin bufeu de menopauză, sperietoarea copiilor şi bucuria celor după care plânge ospiciul.

Mai eşti om ? Sper să mai fii. Şi să mă înţelegi.

Te pup.