Cum l-au vândut pe Vodă Traian la Bruxenbul, hatmanul Ponta şi spătarul Crin cu sprijinul pedestrimii lui Voiculescologu

De Mihai Ionescu (2012-02-01 23:02:21)

Măreşte imaginea

În anul 9000 şi ceva de la facerea lumii, într-un sfârşit de ianuarie extrem de geros, un număr de 7000 de pedestrime, oaste a lui Voiculescologu, cerea în Târgul Vechi al Bucureştilor plecarea lui Vodă în exil. În acest timp boierii valahi, hatmanul Ponta, fiu de pandur de pe Jiu şi spătarul Crin, urmaş al unor ruşi lipoveni stabiliţi în Dobrogea turcească, au plecat călări la Poartă pentru a-l vinde pe Vodă împărăţiei şi a cere înscăunarea în primăvară a unui nou domn.

Pe un frig de crăpau pietrele, marea adunătură a boierilor trădători însoţiţi de slujerii Răzvan Dumitrescu, Cristian Pîrvulescu, toţi plătiţi cu simbrie de la Voiculescologu, au făcut un hrisov în care cereau nici mia mult nici mai puţin decât capul lui Vodă Traian, cel care se afla pe tronul Ţării Româneşti de 7 ani. O domnie care, spuneau boierii trădători, a adus ciuma portocalie şi a lăsat pe mai mulţi bravi boieri fără pământuri şi cu mai puţini galbeni în buzunar. Dar faptul cel mai trist care i-a determinat pe Ponta de la Jii şi pe dobrogeanul Crin a fost chiar aruncarea la ocnă a logofătului Năstase, boier de la Cornu, om de vază al vechii stăpâniri.

Aici boierii trădători au primit şi acordul secret al ţarului de Răsărit care îşi vedea de şapte ani interesele sale în ţara de gurile Dunării aprig ameninţate.

Boierii Ponta şi Crin au ajuns la Poartă, unde în sala mare de la Buruxenbul, au înaintat paşalelor şi generalilor planul periculos al lui Vodă Traian de a surghiuni boierimea şi de o sărăci de galbeni. Boierii au mai spus că şi ţăranii liberi sunt pradă nebuniei lui Vodă şi că pârjolul din Valahia trebuie numaidecât ştiut la Poartă şi luate aspre măsuri mergând până la tăierea capului acestui domn netrebnic.

Spătarul Crin a adormit în timpul plângerii, noroc cu un ienicer care l-a împuns de la spate şi a scos aşa un icnet, după care şi-a tras vocea şi a strigat chiar în sala mare un „Jos Vodă Traian”. Hatmanul Ponta s-a uitat dur la el. Hrisovul era scris de bey-ul Iliescu, un boier de la sud de târgul Bucureştilor care trăise o mare parte din viaţa la Petersburg, alături de ţarii ruşi şi ştia cum să încropească un act de jelanie.

Paşalele au ascultat plângerile boierilor valahi, după care i-au întrebat ce propun. Ambii au strigat „Capul lui Vodă”, şi au arătat de sub sumane pungile cu galbeni aduse expres pentru trădarea lui Vodă Traian. Dar şeful paşalelor de la Bruxenbul a bătut din palme şi iată că în spatele divanului cel mare au apărut câţiva dregători ai lui Vodă – veniţi şi ei la Bruxenbul, care deja înaintaseră o situaţie despre cum stăteau lucrurile în Ţara Românească. Acolo era scris şi Angajamentul lui Vodă de a fi suspus fără condiţii Porţii de la Bruxenbul, care, se ştie, era în mare zarvă cu Ţarinatul de la Est.

Ponta de pe Jiu şi dobrogeanul Crin au fost nevoiţi să admită că au pierdut încrederea Porţii şi să facă o cale întoarsă spre ţară. Aici însă trebuia să scoată din case norodul să pornească o zaveră mare care să îl răstoarne pe Vodă. Dar cum oastea lui Vociulescologu era insuficientă, trebuia convins norodul că Vodă e nebun şi că dregătorii lui sunt vânduţi şi că vor să distrugă ţara.

Boierii avea un sprijin aici, aveau de partea lor toată suflarea boierească, cea care ştia foarte bine cum agonisise averile şi care nu îi era deloc pe plac lui Vodă Traian.

(Va urma)