Revoluţia detergenţilor

De Mihail Ionescu (2012-01-29 18:31:21)

Măreşte imaginea

Un adevăr rece care ar trebui cunoscut şi înţeles chiar şi de ultimul protestatar din stradă, mă refer la cel care avea o pancartă pe care se vedea scris „Cheorul”, este că pe spinarea lui, timp de două săptămâni, televiziunile Antena3, Realitatea TV, România TV şi B1 au făcut bani frumoşi, de ordinul sutelor de mii de euro.

Niciodată nu vor fi făcute publice cifrele încasărilor din publicitate şi cu cât s-a negociat punctul şi minutul pe intervalul 18 – 24, dar o să încercăm noi să presupunem cum s-au mişcat.

Evident că în spatele oricăror „Ediţii Speciale”, „Beaking News”-uri şi alte tipuri de transmisii live au stat nişte producători şi respectiv directori de marketing pe care îi doare fix în 14 de pensia sau de indemnizaţia de şomaj a celui care strigă. Nu punem la socoteală salariile în mii de euro ale tuturor fătucilor care fac pe moderatoarele.

Revoluţiile de stradă din ultimele două săptămâni au ridicat costul minutului de publicitate mai abitir decât o finală de Champions League, sau un Turneu Mondial de fotbal. Pentru că vrând nevrând, dacă în stradă erau maxim 7000 de actori, în fotolii acasă erau cel puţin 10 milioane de telespectatori din toate categoriile sociale, politice sau profesionale.

Astea au fost argumentele forte al directorilor de marketing ai celor patru televiziuni implicate direct în transmiterea "revoluţiei". Reprezentanţilor de la Detergenţi, Iaurturi, Telefonie Mobilă, Bănci, Alimentaţie, Supermarketuri li s-a spus clar. „Nene, minutul e mai scump acum, am 10 milioane de telespectatori care se uită la mine. Dacă vrei 19 -21, scoţi dublu din buzunar.”

Nici în intervalul 17-19 sau 21-24 nu au mai rămas aceleaşi preţuri la publicitate. Evident că şi aici nivelul lor a crescut cu cel puţin 50% faţă de decembrie. Şi repet, nu costuri de transmisii de fotbal, pentru că nu mai era un produs de nişă, „revoluţia” este un produs pentru toate categoriile.

Două săptămâni, 13 zile de revoluţii, 8 ore pe zi de ediţii speciale, publicitate din 20 în 20 de minute, faceţi un calcul cât au încasat televiziunile aşa zis de ştiri.

Vă spunem noi, mai mult decât în tot anul.

Cum au reuşit să facă asta, cu 500 de oameni în stradă? Simplu, dacă ar fi montat camere video undeva pe Teatrul Naţional, la Inter sau pe Universitate, la Ministerul Agriculturii, ar fi avut panorame excelente asupra Pieţei. Dar…în două zile s-ar fi fumat totul, telespectatorul s-ar fi plictisit de mâna de oameni. Mai e o treabă, a filma de la firul ierbii şi a părea mai multă lume, aşa îi poţi stimula şi pe alţii să iasă. Cam asta e concluzia rece a acestei poveşti.

Televiziunile de „ştiri” au făcut bani frumoşi pe spinarea amărâţilor care strigă acolo.

Există totuşi un revers, fiindcă un asemenea fenomen nu poate dura la nesfârşit, sunt mulţi ca mine care deja de vreo patru zile în acest interval orar comută pe Discovery sau în cel mai rău caz pe Pro TV, Prima şi chiar la filme, pe Antena 1.

Într-o săptămâna maxim vor mai face încă jumătate dintre telespectatori ca mine, asta dacă nu apar extratereştrii în Piaţa Universităţii.