Bãrbatul din vis

De Ramona Voiculescu (2012-01-29 18:24:21)

Măreşte imaginea

Nu mai cunosc graniţa dintre vis şi realitate. Am depãşit aceastã frontierã fãrã paşaport. Voi fi arestatã pentru cã iubesc în ambele lumi? Şi dacã da, atunci, cine mã va judeca şi cine îmi va aplica pedeapsa pentru cã am avut curajul sã îmi trãiesc şi pe tãrâmul viselor iubirea ce îmi frãmânta sufletul şi trupul, împletindu-le ca pe o pâine proaspãtã abia scoasã din vatra unde arde focul pasiunii?

Chiar şi atunci când e departe de mine, îl simt cum îmi sãrutã ochii înainte sã adorm. Trimite razele lunii sã îmi vegheze somnul şi stelele sã îmi lumineze visele, asemeni felinarelor ce strãjuiau strãzile în nopţile de altãdatã. Bãtãile inimii lui îmi rãsuna în minte ca un cântec pe care nu l-am ascultat niciodatã, dar care îmi pare atât de familiar.

Pãşim împreunã spre tãrâmul iubirii unde este mereu primãvarã. Se simte prospeţimea florilor şi parfumul lor ne îmbatã de fericire. Alergãm ţinându-ne de mânã prin iarba verde, luându-ne la întrecere cu fluturii pictaţi parcã de un maestru al culorilor. Pãsãrile cânta versurile noastre de iubire, întreaga naturã dansând acest vals plutitor.

Curcubeul ne zâmbeşte şi ne cuprinde în îmbrãţişarea lui, purtându-ne spre înaltul cerului unde se aflã poarta spre paradis. Ne sarutãm plutind printre nori de fericire, care şi ei ne privesc cu sclipire şi complicitate în priviri, asemeni spiriduşilor din poveştile copilãriei.

Dintr-o datã suntem cuprinşi de întuneric şi lumea noastrã magicã se transformã într-un licurici firav. Deschid ochii şi îl vãd stând lângã mine pe pernã, fãrã teamã, aşteptând un gest al meu. Realizez cã visul s-a risipit, dar ştiu cã totul e în acel licurici, simbolul fericirii şi speranţei mele.

Îl iau uşor în palmã şi mã îndrept spre fereastrã. Îl eliberez şi îl îndemn sã zboare în libertate, rugându-l sã se întoarcã şi la noapte la mine, sã îmi lumineze visele.