La Rm. Vâlcea, Unirii 1 şi Unirii 2 nu sunt două staţii de metrou

De Emanoil Popescu (2012-01-25 10:48:35)

La Rm. Vâlcea, Unirii 1 şi Unirii 2 nu sunt două staţii de metrou Măreşte imaginea VEZI GALERIA FOTO

A venit şi Ziua Unirii Mici. Atât de la Prefectura Vâlcea cât şi de la Consiliul Judeţean au fost trimise către presă e-mail-uri cu invitaţii la fericitul eveniment. Primul urma să înceapă la ora 10.30, iar cel de-al doilea la ora 11.00. Curiozitatea cea mare consta în felul în care se poate organiza un astfel de eveniment naţional pe plan local într-o perioadă de austeritate, dacă vor avea loc incidente pe fondul protestelor cetăţeneşti din ultimele zile şi, nu în ultimul rând, cum se va împărţi lumea presei pentru că evenimentele aproape că se suprapuneau ca oră de începere.

Până la urmă s-a optat pe ceea ce s-ar putea numi fără a greşi prea mult la un surogat de sărbătorire. La Prefectură nelipsiţii actori de la Teatrul Ariel au prezentat un scurt moment de evocare istorică, poate chiar prea scurtă şi fără să mai smulgă fiorul patriotic din alţi ani. Aceleaşi şabloane care plictisesc, fără schimbări care poate să atragă atenţia, ca şi cum ai asculta la nesfârşit acelaşi disc de patefon chiar dacă acesta ar fi imprimat cu muzică cât de cât bună.

După „arieli” a urmat o palidă Horă a Unirii, una fără tragere de inimă, la care au participat personalităţile oficiale prezente indiferent de culoarea politică. E drept că aşa era şi frumos având în vedere semnificaţia momentului sărbătoresc, dar nu s-au putut vedea şi... cetăţeni de rând. În plus de acest lucru au strălucit prin absenţă, sau mai bine spus, n-au fost prezente figuri mai cunoscute de la PNL şi UNPR. Cu riscul de a greşi, dar cele două formaţiuni politice au boicotat evenimentul.

Hora Unirii din faţa Prefecturii a durat vreo 2-3 minute şi gata. Nimeni, dar absolut nimeni, n-a spus trei vorbe acolo despre eveniment ca şi cum – „Dragii noştri cei mai dragi, ne-am întâlnit aicea-şa ca să ne întâlnim pentru că ar da aiurea dacă nu ne întâlneam şi ne ieşea vorbe !”.

Şi uite aşa s-a încheiat şi frumoasa şi extrem de scurta manifestare ! În acel moment, Ion Cîlea, preşedintele Consiliului Judeţean, simţind că prima parte din „să ne facem că ne pasă de Mica Unire” a luat sfârşit a făcut o invitaţie sonoră: „Şi acum vă rog să veniţi cu toţii în faţa Consiliului !”. Aşadar luase sfârşit „Unirii 1” şi urma „Unirii 2” !

În faţa Consiliului Judeţean, având în vedere şi spaţiul limitat, cei prezenţi s-au strâns degrabă de mânuţe într-un surogat de dans cu paşi şi ritm pe care prea puţini le cunoşteau, mai mai să se calce pe bombeu de înghesuială, şi numai muzica de fundal putea să te ducă cu mintea că este Hora Unirii. Şi acest dans formal a durat în faţa Consiliului Judeţean tot vreo 2-3 minute şi s-a dat tonul la veselie populară că tot era sărbătoare. Ansamblul „Rapsodia Oltului” şi-a început imediat repertoriul, iar interpreta populară Mioara Raica presta de zor.

În tot acest răstimp, vis-a-vis de Consiliu, cei prezenţi au fost trataţi cu cozonac şi vin. Abia acum au început să apară şi ceva cetăţeni, care imediat ce terminau felia de cozonac şi paharul cu vin mai intrau o dată şi încă o dată la îmbulzeala creată. Păi dacă este sărbătoare, păi să sărbătorim dacă tot nu ne interesează altceva decât cozonacul şi vinul !

În rezumat ! Cele două manifestări paralele, Unirii 1 şi Unirii 2, au durat circa 30 de minute. Anul viitor oare cât o să dureze, şi dacă vor fi tot două ?

Recomanda articolul