Realitatea şi Antenele cresc un şarpe la sân

De Mihai Ionescu (2012-01-23 19:26:39)

Măreşte imaginea

Dacă în anul 2000, după ce am fost obligat să-l votez în silă pe Ion Iliescu, mi-ar fi spus cineva că va sosi vremea când se va naşte politic un alt Vadim Tudor, i-aş fi spus că e tâmpit şi că poporul român s-a deşteptat, trecându-i glonţul pe la urechi.

Uite că nu-i aşa! Poporul român se afla aproape de a cădea în aceeaşi cursă, de această dată mortală, de a promova un alt Vadim Tudor, dar unul mult mai rafinat, mult mai charismatic, unul extrem de periculos prin perfidia şi frustrările pe care le manifestă.

Azi m-a traversat panica. Pentru că azi l-am văzut în Parlament pe cel mai abominabil, cel mai periculos individ pe care l-a dat politica românească – Crin Antonescu. Dumnezeule, situaţia devine mai dramatică şi pe fondul promovării acestui personaj malefic de către televiziuni care habar nu au habar ce cresc la sânul lor.

Păi, Vadim Tudor este chiar un personaj simpatic pe lângă maximul demagogic al lui Crin Antonescu. Dar cine este acest Crin Antonescu? Şi ce ar spune un psihanalist despre acest personaj care convinge masele şi, extrem de grav, îi convinge pe oamenii licenţiaţi.

Probabil că un veritabil psihanalist pe care l-aş invita să îşi spună părerea, seară de seară, pe posturile de televiziune în prime time, ar declara următoarele:

Crin Antonescu se naşte într-o familie anonimă de proletari din Tulcea. Este un personaj maltratat de tată, care probabil când venea băut acasă îi ardea o bătaie cu cureaua soră cu moartea. Copilul Crin se apropie pe acest fond de mamă, şi ea supusă aceleiaşi agresiuni din partea partenerului. Copilul Crin este bâlbâit în mare parte a copilăriei, trăind într-un climat de teroare, nefăcând distincţia între lucrurile bune sau rele, neştiind care dintre aceste lucruri va stârni furia tatălui. De aceea va face jonglerii, şmecherii ,încercând să supravieţuiască şi găsindu-şi tot felul de prieteni imaginari cu ajutorul cărora se răzbuna pe tatăl agresiv.

În clasele primare, copilul Crin este un tip emotiv şi evitat de băieţii din cartier, el nu participă la fotbalul din curtea şcolii sau din spatele blocului. Pentru că, am omis să spunem, copilul Crin trăieşte la bloc, într-un apartament dat de comunişti, de uzina la care tatăl său lucrează.

Crin nu colecţionează timbre, nu joacă nouă pietre, este bolnăvicios şi retras, are pistrui şi multe coşuri. Nu prea are prieteni printre copii de pe scară, dar el pe undeva se crede superior lor şi chiar priveşte cu aroganţă aceste... prostii. Se uită cu invidie la ciocolatele primite de ceilalţi copii de la părinţi, el ştiind că trebuie să ducă la centru sticle şi borcane, pentru a-i cumpăra tatălui de băut.

În gimnaziu, copilul Crin încearcă să se dea şi el cu băieţii dar este plictisitor şi imediat luat la ochi drept mincinos. Pentru că încearcă să le câştige celorlalţi copii atenţia cu minuni pe care le-ar fi făcut el, cu secrete bine păstrate. Dar, imediat, copiii, mult mai perspicace decât adulţii, realizează că este doar un nchipuit.

La fotbal nu se pricepe, uneori e băgat în poartă. Liceul îl găseşte pe Crin virgin şi e cât pe aici să termine aşa 12 clase dacă nu-l duceau nişte colegi mai mari la curve pe Dunăre, situaţie în care nu se descurcă şi care îl va bântui o vreme.

Pentru că totuşi la şcoală era undeva peste medie, intră la facultate, dar nu din pasiune, ci mai mult pentru a scăpa de acasă într-un mediu în care nu i se cunosc complexele. De aceea repetă câţiva ani, şi probabil (simplă ipoteză) în urma acordului cu Securitatea (această instituţie ştia foarte bine tipologia indivizilor aleşi) Crin capătă încredere mai multă în el.

După 1990, ca mai mulţi români, probabil, primeşte indicaţii să se înscrie într-un partid istoric. PNL. În 1996, în urma algoritmului, liderii PNL îl propun pentru Tineret şi Sport ştiind câte parale face, dar această funcţie este pentru Antonescu exact fanta, calea pe care o aştepta. Nimeni nu a bănuit însă eroarea făcută. Dacă cineva ar putea da timpul înapoi ar repara această greşeală, pentru că, atenţie, un monstru se află printre noi şi este pe cale să fie promovat la cel mai înalt palier.

Dacă va fi așa, în acel moment, Viktor Orban va fi doar un copil pe lângă… Crin Antonescu.

Ludovic Orban, în cercuri restrânse, spune cam ceea ce am spus eu acum.