Interviu cu Daniel Dragomir, PDL Argeş

"Nici pentru bani, nici pentru putere..."

De Gheorghe Smeoreanu (2012-01-22 19:56:00)

Măreşte imaginea.

Ce Dumnezeu v-a făcut să intraţi în politică, nu vă ajungea gloria ori nu vă ajungeau banii ?

În primul rând vreau să vă spun că nu am intrat în politică nici pentru glorie, nici pentru bani. Am intrat în politică dintr-un singur motiv: să încerc să schimb ceva. Cât şi cum o să reuşesc acest lucru rămâne de văzut. Ideea este că nu am dorit să mai stau pe margine şi să-i las pe alţii să hotărască în locul meu.

E politica „meserie” ? Dacă nu, ce e? Dacă da, unde v-aţi şcolit pentru ea?

Atâta timp cât primeşti un salariu, fie că vorbim de un primar, deputat, senator, etc…eu consider că putem numi politica o meserie. Legat de locul unde m-am şcolit eu în politică, răspunsul este simplu: la locul de muncă…

Vă rog să pronunţaţi trei cuvinte care ar spune ceva rău despre dumneavoastră şi trei care ar spune ceva bun.

Nu sunt perfect. Atât. Ceva bun despre mine? Nu prea obişnuiesc să mă laud singur.

De ce v-aţi dus şi aţi rămas la PDL? Oare nu ştiţi că nu e cel mai simpatizat partid ?

Aşa am simţit şi cred că PDL este partidul în care mă regăsesc cel mai bine. Faptul că, la acest moment, PDL-ul nu mai este una dintre cele mai iubite formaţiuni politice, asta rămâne de discutat. În primul rând, orice partid aflat la guvernare se erodează. În al doilea rând, nu trebuie să uităm că PDL-ul a guvernat într-unul dintre cele mai grele momente prin care a trecut nu doar România, ci şi întreaga lume - şi mă refer aici la criza economică. Nu este uşor să tai sau să îngheţi pensiile şi salariile. Dar asta a fost situaţia. Cred că Guvernul a făcut acest lucru la fel cum face şi un chirurg foarte bun. Mai bine tai un deget, dacă situaţia o cere, decât să ajungi apoi să tai tot piciorul, asta pentru că ai lăsat o cangrenă să se dezvolte.

Acum e acum! Ne spuneţi şi nouă, clar, cum aţi câştigat primul milion ? De euro, of course...

Ştiţi cum răspund americanii la această întrebare: să nu mă întrebi niciodată de primul milion… Dar, ca să vă răspund, totuşi la întrebare, vă pot spune că banii mei nu sunt făcuţi din afaceri cu statul. Deci, nu sunt unul dintre „miliardarii de carton”, asta ca să folosim un termen la modă.

. Pasiuni, slăbiciuni, minciuni ?

Ca orice om, am şi pasiuni şi slăbiciuni. În ceea ce priveşte minciuna, nu m-aţi găsit acasă. Ba, mai mult, aş putea spune că îi detest pe cei care mint. Nu suport acest gen de oameni.

Ce simţiţi faţă de USL ? Vă propun câteva variante: indiferenţă, milă, silă, respect...

Cred că o să mă opresc la toate cele patru variante pe care mi le-aţi propus. Dar haideţi să le luăm pe rând. Indiferenţă – pentru că îmi este indiferent ce fac cei din USL. Milă – pentru că USL o să piardă alegerile de la Piteşti. Silă – aici cred că acest sentiment l-aş putea avea doar legat de această asociere de trei partide, PSD – PNL şi PC, care sunt total diferite ca doctrină şi trecut istoric. Pare mai degrabă o formulă de detergent - trei în unu - decât o formulă politică.Respect – faţă de ce?

Cine e senatorul Mircea Andrei pentru dumneavoastră ?

Omul care mi-a acordat o şansă, una foarte mare, aceea de a fi candidatul PDL la Senat pe Colegiul Piteşti. Şi cu asta cred că am spus totul.

Dezamăgiri, pe acolo, pe la organizaţie ? Hai, spuneţi, că nu spun la nimeni...

Deşi se spune că cele mai mari bătălii se dau în interiorul unui partid şi nu în afara lui, consider că organizaţia PDL Argeş a depăşit această etapă. Echipa PDL Argeş s-a omogenizat foarte mult în ultimul an, iar acest lucru i se datorează, în cea mai mare parte,domnului preşedinte Mircea Andrei. Cu siguranţă că există orgolii sau dezamăgiri,după cum m-aţi întrebat dumneavoastră, dar acest lucru mi se pare firesc până la urmă, pentru că activitatea unui partid nu seamănă cu aceea a unei biserici.

Sunt parţiale, nu sunt ?...Aţi vrea să fie? Dacă pierdeţi? Dar dacă veţi câştiga?

Vizavi de alegeri, rămâne ca Guvernul să stabilească. În ceea ce mă priveşte pe mine, eu îmi doresc să aibă loc aceste alegeri, deoarece sunt convins că o să le câştig. Niciodată nu am plecat într-o luptă pe care să nu o pot câştiga. Aşa sunt eu: şi un luptător, dar şi un învingător în acelaşi timp.