Ce vor adepţii revoluţiei permanente:

Să plece dracul, ca să vină fiu-său!

De Mircea Mărgărit (2012-01-21 07:40:36)

Măreşte imaginea

Uniunea Social-Liberală nu a reuşit să creeze masa critică de protestatari pe care să o detoneze, ca să răstoarne dictatura procurorilor.

Nu ştiu cine a pus la cale aceste proteste, dar se pare că, din nou, unora le este predată lecţia 1989: cînd stîrneşti lumea la proteste, ştii de unde pleci, dar nu ştii niciodată unde ajungi.

Gaşca lui Iliescu şi a generalilor trădători a vrut şi a reuşit să-l dea la o parte pe Ceauşescu ca să se pună ei în fruntea unui stat comunist. Revolta maselor a depăşit obiectivul, aşa că Iliescu şi trădătorii care l-au sprijinit au fost obligaţi să se adapteze tristei realităţi că românii, în majoritatea lor, nu mai voiau comunism.

Ce a urmat şi cum a făcut Iliescu praf democraţia, asta este altă poveste.

Acum, istoria se repetă.

Un protest pornit în sprijinul dubiosului şi seducătorului Raed Arafat, protest încurajat şi pe alocuri organizat de activişti ai USL, a devenit apoi un protest împotriva lui Traian Băsescu şi Guvernului Boc şi a ajuns să cuprindă întreaga clasă politică, esenţa acestei poziţii fiind sumar, sintetic şi elocvent exprimată de strigătura PDL - USL Aceeaşi mizerie!.

Românii sînt suficient de inteligenţi ca să înţeleagă că nu rezolvi nimic, dacă îl goneşti pe dracu şi îl aduci în locul lui pe fiu-să, aşa că grupurile de protestatari din Piaţa Universităţii au refuzat să se amestece cu manifestanţii cu sarcină de serviciu sau năimiţi de la mitingul lui Crin Antonescu şi l-au gonit în şuturi dintre ei pe Loţi Orban, ministru în guvernul Tăriceanu.

La fel a procedat, la Piteşti, şi grupul de protestatari de la Urlătoare, cînd în piaţă au ajuns participanţii la mitingul lui Nicolescu: s-au tras mai într-o parte, ca să nu fie confundaţi cu activiştii lui nea Costică.

Adept şi practicant al democraţiei "la fără frecvenţă", Constantin Nicolescu susţine că poporul are dreptul să protesteze în stradă, atunci cînd crede că îi sînt încălcate drepturile.

Pînă aici, nimic de reproşat, o frază ca din manual.

Unde i se vede lui Nicolescu codoiul de stalinist hrănit la ţîţa revoluţiei permanente sub blana de oaie a democratului este acolo unde se suie pe fîntîna lui Pendiuc şi zbiară la megafon Demisia-Demisia!

Puterea poate să greşească şi chiar greşeşte, iar protestele populaţiei au rol de feed-back care o ajută să-şi corecteze parcursul.

Nu orice greşeală trebuie să se termine cu demisii, pentru că atunci am schimba guvernele la fel de des cum îşi schimbă blonda lui Bote amanţii.

L-aş crede sincer pe Nicolescu în demersul lui, dacă nu ar avea un interes imediat şi personal, ca actuala Putere să se schimbe cît mai repede.

Aşa însă, ştiind că tîrîie după el un ditamai dosar de corupţie de care numai protecţia unui guvern de prieteni îl mai poate scăpa, Nicolescu îşi pierde credibilitatea şi devine de un ridicol dureros şi sugestiv, stînd cocoţat pe fîntîna lui Pendiuc, acest monument edilitar care sugerează comisioane ţapene şi înspăimîntătoare violuri cu perversiuni asupra bugetului local.

Să-l gonim pe dracu,ca să vină fiu-său!

Ha! De asta poţi să rîzi pînă te ia cu smurdul.

Recomanda articolul