Promisiunile USL pentru protestatari

Nu dăm bani, nu dăm valută, vă dăm doar crini să vă-mpută!

De Mircea Mărgărit (2012-01-20 09:02:06)

Măreşte imaginea

Se pare că realitatea economică şi-a făcut loc, în sfîrşit, şi în capetele liderilor Uniunii Social-Liberale, care s-au convins că nu mai au de unde să dea banii promişi poporului.

În plin avînt revendicativ, cînd toată lumea (mă rog, o fracţiune subunitară din populaţia ţării) cere demisii şi alegeri anticipate, că să vină ăilalţi să le dea, domnul Crin Antonescu, co-preşedinte USL, se apucă să lovească la temelia revendicărilor, se suie pe scenă în faţa protestatarilor adunaţi la ordin în Piaţa Victoriei şi îşi întoarce buzunarele goale pe dos.

Mărturisesc că, avînd un oarecare gust pentru teatral, mi-ar fi plăcut să-l văd pe Antonescu făcînd acest gest metaforic, prin care să dea de înţeles că nu mai sînt bani pentru fantezii salariale şi pentru feerii bugetare.

Antonescu a evitat metaforele şi le-a spus-o de la obraz susţinătorilor şi golanilor care se pregăteau pentru o nouă rundă a deja tradiţionalelor încăierări cu jandarmii:

Nu dăm bani, nu dăm valută, vă dăm doar crini să vă-mpută! sau cam aşa ceva.

De fapt, Antonescu, pe care unii îl acuză pe nedrept că ar fi un orator desăvîrşit, a spus acest lucru în cuvinte mai meşteşugite, procedînd asemenea farmacistului care maschează gustul amar al pilulei sub un strat de zahăr:

Noi, Opoziţia, nu promitem acum şi nu vom promite nici la alegeri ceea ce ştim că nu vom putea face peste noapte. Nu vom promite mari sume de bani, nu vom promite dublări de salarii. Ceea ce promitem sunt cinste, pricepere şi cuviinţă".

Adică, aşa cum spuneam, nu dăm bani, nu dăm valută...

Nu comentez contraoferta lui Antonescu, pentru că despre cinstea, priceperea şi cuviinţa lor ar fi de discutat şi mă tem că nu aş termina nici pînă mîine.

Ideea este că revendicările pentru care poporul (mă rog, o fracţiune subunitară din populaţia ţării) şi-a luat lumea-n cap şi cere demisii şi alegeri anticipate nu vor putea fi satisfăcute nici prin demisii şi alegeri anticipate.

Şi atunci, ce rost au toate astea?

Unul singur. cum mai spuneam: să plece ăştia, ca să venim noi.

Sau, ca să-l citez pe un ilustru înaintaş de-al lui Antonescu într-ale oratoriei: să se revizuiască, primesc, dar atunci să nu se schimbe nimica!