Un liberal rătăcit în meandrele democraţiei

De Mircea Mărgărit (2012-01-19 19:10:18)

Măreşte imaginea

Într-un articol anterior, am folosit, fără a o explica, sintagma "democraţia minorităţilor convenabile". Domnul Radu Perianu, preşedinte la PNL Piteşti, îmi oferă plăcutul prilej să o lămuresc folosind un exemplu concret.

În teorie (teoria mea, nota bene!), democraţia minorităţilor convenabile este acea formă a democraţiei în care moflujii şi faliţii politici îmbrăţişează, adoptă, sprijină şi promovează gălăgios acele grupuri minoritare ale căror revendicări le convin şi îi avantajează

Dacă unu la sută dintr-o comunitate sau dintr-un grup social se declară nemulţumit de ceva, indiferent ce, moflujii şi faliţii politici se vor strînge ciucure în jurul acelora care protestează şi se vor solidariza cu ei, în măsura în care împlinirea acelor revendicări le-ar aduce şi lor, moflujilor şi faliţilor avantaje.

Cu cît avantajele sînt mai greu de obţinut pe alte căi, cu atît va fi mai mare solidaritatea.

Să mai fac precizarea că acest tip de democraţie vine în contradicţie cu modelul clasic al democraţiei, care nu acceptă dictatul minorităţii împotriva majorităţii.

Revenind la domnul Perianu, trebuie să spun că domnia sa, solidar cu grupurile de manifestanţi care vor să-l vadă pe Băsescu dus de la Cotroceni înaintea epuizării mandatului, nu vrea decît demisia guvernului, a Preşedintelui şi alegeri anticipate. Şi asta pe simplul temei că "oamenii s-au săturat".

Problema în care s-a încurcat raţionamentul lui Perianu e că oamenii ăia alături de care vrea şi el demisia unora NU constituie majoritatea.

"E un moment de mobilizare a întregii societăţi",

susţine Perianu, cu entuziasmul cheaun al celui care încurcă realitatea din teren cu aia din capul lui.

Este evident pentru oricine vrea să gîndească sau nu are interes să manevreze minciuni că oricînd şi oriunde în lume există grupuri de nemulţumiţi, dar nicăieri în lume nu auzi de preşedinţi care demisionează, pentru că aşa strigă unii prin pieţe.

Perianu şi toţi ceilalţi politicieni care cer anticipate încearcă să evite momentul în care Uniunea lor va fi dat cu curul de pămînt şi va fi incapabilă să cîştige alegerile.

Descreşterea lentă, dar sigură, în sondaje şi radicalizarea protestatarilor, care îi bagă pe uslinoşi în aceeaşi categorie cu guvernanţii, nu sînt lucruri care să-i liniştească pe bogaţii atleţi sărăcimii oprimate.

În aceste condiţii, alegerile anticipate ar mai putea salva cîteva din penele Uniunii, pene pe care oamenii ăia de care zice Perianu par dispuşi să le jumulească.

Aşadar, acum ori niciodată, cu minoritatea convenabilă înainte, împotriva majorităţii.

Că asemenea minorităţi convenabile pot fi produse în laborator şi ţinute în viaţă (sau prin pieţele oraşelor) cu perfuzii de diverse feluri este un subiect pe care mi-l propun pentru altădată.

Recomanda articolul