La poarta Cotrocenilor a duhnit a lovitură de stat

De Mircea Mărgărit (2012-01-14 12:17:06)

Măreşte imaginea

Ceea ce s-a întîmplat aseară la poarta Cotrocenilor a fost o încercare ratată de lovitură de stat, un fel de iureş pe modelul Bastiliei de la 1789 sau al Comitetului Central al PCR din 1989.

Din păcate pentru visătorii care l-au iniţiat, din lipsă de vigoare şi de participanţi, iureşul şi-a epuizat energiile înainte ca Băsescu să cheme elicopterul şi să fugă spre Tîrgovişte.

Scenariul a fost simplu, iar distinsul medic Raed Arafat a jucat rolul lui Tökes, pozînd în victimă, refuzînd orice mediere şi creîndu-le prin încăpăţînarea pe care în alt loc am numit-o bovină prilej unora să sune goarna de alarmă.

A fost copiat modelul arăbesc de revoluţie prin reţelele de socializare, facebook şi twitter, cu mesaje inflamate care ne chemau să spunem NU desfiinţării SMURD. Am şi eu cîteva în contul meu de facebook, pe care le-am ignorat din motivele arătate în articolul Nu vreau să salvez SMURD-ul!.

Totul însă se bazează pe o uriaşă mistificare, o minciună atît de gogonată, încît ajungi să te întrebi dacă acele persoane care înfundă Internetul cu apeluri la salvarea SMURD-ului sînt în toate minţile sau o fac deliberat, cu un scop bine precizat.

Românii au fost chemaţi sub steagul revoluţiei, ca să-i salveze lui Arafat biznisul, dar nu de la desfiinţare, căci nicăieri nu scrie în proiectul legii că zdrăngănelele arafate vor fi desfiinţate, ci de la o concurenţă care i-ar fi provocat grave daune la buzunar.

Românii au fost instigaţi să se revolte, pentru ca domnului Arafat să nu-i scadă veniturile.

Asta este realitatea şi punct.

Alţii însă, mai radicali, nu s-au mulţumit cu o semnătură pe o petiţie, au chemat lumea să iasă în stradă, pur şi simplu. Uite ce spune un liberal pe contul lui de facebook:

"Muresenii arata ca le pasa! Este timpul ca si bucurestenii sa faca acelasi lucru! Propun sa ne strangem in pta Universitatii (Teatru National) si sa mergem la Palatul Cotroceni. ASTAZI, 13 ianuarie, ora 18.30, cu pancarde (sic!) sau fara. Sa-i pregatim un debut de week-end democratic celui care doreste demolarea SMURD-ului: Traian Basescu!".

Păi dacă asta nu e instigare, nu ştiu care mai e şi ce mai trebuie spus. Ba ştiu: mai trebuie spus că acest liberal, un belit pe nume Bogdan Boza, a plecat de la PD-L, după ce a pierdut alegerile la tineret în faţa Elenei Băsescu.

În paralel, pe un alt cont (adresa este aici: http://www.facebook.com/SalvarepentruSMURD), foarte activ, aş zice plin de efervescenţă revoluţionară, se lăfăie siglele Grupului Intact şi ale Observatorului Antenei 1.

Victor Ponta însuşi îşi îndeamnă prietenii de pe facebook să se solidarizeze cu doctorul Raed Arafat.

Vedem dar că e vorba despre acţiuni concertate, care par coordonate de undeva şi care vehiculează iminenţa unui pericol inexistent.

Nimeni nu vrea să desfiinţeze SMURD-ul, nimeni nu vrea să-l bage la pîrnaie pe Arafat, ca să fie nevoie de asemenea concentrare de forţe şi asemenea risipă de energie, dacă nu am bănui alt scop în spatele lor.

Cine erau cei care strigau la poarta Cotrocenilor că vor alegeri anticipate? Ce căuta o revendicare politică pe care am auzit-o mereu în gura lui Ponta şi a lui Antonescu la un miting de sprijinire a unui medic persecutat de dictatură?

Aş pune pariu că e vorba de colindători plătiţi, care au încercat să deturneze sensul protestului, să-l îndrepte către alte scopuri a căror realizare o au în vedere anumite forţe politice care nu sînt prea mofturoase cînd vine vorba de alegerea mijloacelor.

Nu vreau să fac acuzaţii grave şi pe care nu am posibilităţi suficiente să le probez.

Gîndindu-mă însă de unde a pornit protestul şi cui i-ar fi convenit cel mai mult o răsturnare violentă a regimului Băsescu, nu pot să-mi reprim senzaţia că vineri seara, la poarta Cotrocenilor a puţit a lovitură de stat.

S-au scremut munţii, ca să nască un şoarece, spune un proverb de-al romanilor.

Uriaşa manipulare nu a scos în stradă, în Bucureşti, decît o mie de oameni din două milioane, lucru care ar trebui să le dea de gîndit unora care mai leagănă iluzia luptei de clasă, a dictaturii proletariatului şi a cuceririi puterii politice cu ajutorul maselor populare.

Despre legăturile lui Raed Arafat cu Uniunea Social-Liberală, poate cu un alt prilej. Să reţinem doar că asemenea legături există şi că Arafat nu a acceptat postul de ministru al sănătăţii într-un guvern uselist, dar nici nu l-a refuzat.

Recomanda articolul