6 mai 2010, ziua în care presa a aruncat România în mocirlă

De Mihai Ionescu (2012-01-12 14:51:03)

Măreşte imaginea

Arafat, USL, sondaje, asumări, moţiuni, agresivitate, Jos Băsescu, Lolek şi Bolek, uslaşi totul a apărut în anul 2010, pe 6 mai.

6 mai este ziua în care în România s-a născut cea mai grotescă şi mai mizerabilă calitate a poporului român ajutată din umbră de cel mai perfid inamic al normalităţii – presa plătită, presa de şantaj, presa a doi mari iluştrii interlopi – Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vântu.

În ziua de 5 mai 2010, la ora 0.00, potrivit ultimelor sondaje de opinie, toate, situaţia era următoarea: PDL 35%, PSD 25%,, PNL 15%, iar la capitolul încredere Traian Băsescu avea 45%.

Mai e ceva de spus, primăvara lui 2010 pentru PNL era aproape dezastruoasă, se zbătea să supravieţuiască, la Vâlcea, Romeo Rădulescu câştigase alegerile, iar Emilian Frâncu spunea în unele cercuri faptul că Vasile Blaga îi promisese funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene a democrat liberalilor. În PSD, hemoragia de parlamentari era masivă. Ambele partide care compun azi USL erau trend descendent, iar PDL se întărea dat fiind faptul că în urmă cu 6 luni, Traian Băsescu, într-o luptă la baioneta cu toată mass-media, câştigase al doilea mandat de preşedinte si se bucura de o popularitate, aşa cum am spus, aproape de jumătate.

Ne întoarcem la ziua de 6 mai 2010. După trei zile de discuţii la Bucureşti cu reprezentanţii Fondului Monetar, la Cotroceni este prezentat raportul, care spunea foarte clar, după o analiză pertinentă, faptul că „În actualele condiţii, raport PIB, cheltuielile statului, datorie publică, România în anul 2012 va ajunge în incapacitate de plată, adică în vara lui 2012, România va intra în faliment şi nu mai poate plăti salarii, pensii şi absolut tot ce ţine de domeniul public”.

Credeţi că acest raport a fost primit de Băsescu şi de guvern cu zâmbetul pe buze? Anul 2012 era anul colapsului, din calculele evidente, era fix anul electoral următor. Care trebuia să fie soluţia: oricare ar fi fost, trebuia ajustate drastic cheltuielile statului.

Suntem în anul 2010, ora 18.00, seara, pe ecranele televizoarelor apare evident ştirea că Traian Băsescu a anunţat o declaraţie de presă. Nimeni nu ştia despre ce urma să vorbească preşedintele României. Şi uite că vine şocul: În zece minute Traian Băsescu face declaraţia care a schimbat viitorul şi care ne-a arătat nouă ca naţiune cât de uşor suntem de manipulat şi la ce nivel de mizerie poate coborî presa din România:

Măsurile de austeritate: „25% reducerea salariilor bugetarilor, 15% a pensiilor şi a altor subvenţii , urmate în scurt timp de o restructurare masivă a aparatului bugetar”. Acestea sunt anunţate de preşedintele României.

Într-o ţară normală, partidele politice, absolut toate partidele, mass media, naţiunea ar fi înţeles şi poate că ar fi început o conlucrare şi un parteneriat autentic pentru a scoate România din criză. Ar fi fost lăsate deoparte orgolii, ideologii, culori, am fi avut maturitate, am fi băgat săbiile în teacă. Am fi dat dovadă de seriozitate.

Uite că nu a fost aşa. PNL-ul condus de învinsul Antonescu şi care mergea spre groapă a tresărit, a început să zîmbească, din ce în ce mai mult până când zâmbetul a devenit de-a dreptul nebun. Ţopăia, sărea în sus de bucurie. Se produsese MINUNEA. Nu cred că divină, ci mai degrabă o minune demonică. Asta e şansa! La PSD la fel! Imediat după anunţul făcut de Traian Băsescu şi care arata faptul că nava ia apă…la sediile centrale ale PSD şi PNL s-au desfăcut şampaniile. A fost cel mai mare chef din ultimele sase luni. Sorin Ovidiu Vântu, care până în acel moment căutase soluţii să se pună bine cu puterea, prin minune s-a vindecat, sunt convins că a sărit din scaunul cu rotile doi metri în sus, Voiculescu şi-a luat fiicele şi a valsat. Era cum nu se poate mai bine, era minunat. Nava ia apă! A căzut beleau pe ăştia!!!!”Păi credeţi că poporul va accepta asta !!!” Doar la PDL era tristeţe, pentru că paradisul se transformase în coşmar. Cred că în acel moment, nici un membru al PDL nu-şi dorea să fi câştigat alegerile. Viitorul suna îngrozitor.

Şi uite aşa a început dezmăţul: jurnalişti plătiţi cu bani grei, zeci de mii de euro: CT Popescu, Chiriac, Rapvan Dumitrescu, Hurezeanu, Nistorescu, Grecu, Ciutacu, Badea, Ursu, Stancu, Dinescu, Tănase, Dragotescu şi alţi zeci au avut de ales între salarii exorbitante, pornind de la 5000 de euro în sus si propriul lor mod de a gândi. Scopul? Imediat, din 7 mai, să înceapă asediul. Minut cu minut, atacat PDL, Cotroceni, căutate cele mai teribile imagini. Îmi amintesc apariţia din 8 mai a lui CT Popescu care vorbea la ora 20, pe Realitatea, de zecii de mii de morţi de foame care vor fi pe străzile României, de bande de huligani, de spargeri, de anarhie, de oraşe cu geamuri sparte! O imagine apocaliptică.

Ponta apărea din oră în oră pe Antene, îl seconda Crin, orice pedelist era linşat. Imagini şi chemări la ample manifestaţii….Păi, sincer, invitaţia lui Ion Iliescu din 13 iunie 1990 către mineri era deja poezie pe lângă ce au putut face Realitatea lui Vântu şi Antenele.

Reporterii celor două televiziuni zbierau la oameni să iasă din case. Liderul PSD era în fruntea manifestaţiilor, toată lumea dansa pinguinul, ce mai poveste, cu tot arsenalul lansat, era doar o chestiune de zile până la căderea guvernului şi ulterior a lui Băsescu... Toată opoziţia visa. A fost vara cea mai fierbinte…În septembrie, deja în sondaje PDL ajunsese la 8% şi trendul era în jos până spre pragul electoral. Băsescu ajunsese la 11%.

Putea fi altfel când 80% din mass-media din România era exact cu tunurile pe guvern, când românul se trezea şi se culca cu „Guvernul criminal, cu Băsescu ticălos”. Poporul român atunci a pierdut legătura cu realitate, când 80% din ceea ce vedea îi repeta la nesfârşit ca a sosit apocalipsa. Trebuia să fii absolut puternic şi complet nevulnerabil ca să rezişti.

Am întâlnit , în acele zile, profesori sau medici pe care îi ştiam anticomunişti, care doar când auzeau de iliescu se constipau, dar i-am întâlnit vazut complet schimbaţi, înjurând la Băsescu şi la PDL. De ce?

Simplu, pe lângă faptul că li se tăiaseră salariile, erau captivi ai celor două televiziuni şi ai celor de mai sus menţionaţi. Degeaba le spuneam eu „Măi, voi credeţi că PDL s-a trezit peste noapte aşa să taie salariile, credeţi că ăştia nu sunt oameni, credeţi că Băsescu nu avea de lucru şi de asta face asta?” Nu aveai cu cine vorbi… Oameni raţionali nu mai aveau raţiune…

Uite că după aproape doi ani, o ştire oarecum tratată anonim spune ce ştiam şi eu şi încă o mână de oameni…CEDO a dat dreptate gestului de pe 6 iunie, statul patron poate, în condiţii de criză, să reducă cheltuielile cu angajaţii…

Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda, Ungaria, Slovacia, apoi Marea Britanie, Franţa, Germania au trecut la treabă, toate şi-au făcut calculele şi au văzut că se întinseseră mai mult decât le-a permis plapuma.. Aud la uselişti că respectivele ţări au de unde să taie , că acolo bugetarii aveau salarii mari…Cât tupeu, adică după raţionamentul lor, până la guvernul PDL, bugetarii aveau salarii de 3000 de lei, a venit PDL si le-a coborât salariul mediu la 600 de lei şi apoi le-a tăiat 25%. Să fim serioşi...

Bun, concluzia e tristă, deşi lucrurile se îndreaptă, desigur mai greu, PDL creşte un pic, ajungând totuşi la 22%, opoziţia unită, USL are undeva la 48%, Băsescu se află la o cotă extrem de scăzută, poporul este crispat şi încrâncenat, fanatici sunt destui, Realitatea s-a mai îmblânzit, Antenele nu, jurnaliştii, care erau atât de vehemenţi în 2010…s-au mai înmuiat, nu mai sunt atâţia bani în joc…Guvernul nu a căzut, deci nu s-a mai împărţit prada.