De Ramona Voiculescu (2012-01-12 12:20:25)
Multã vreme am crezut cã bogaţiile materiale şi realizãrile profesionale sunt adevãrata împlinire dupã care aleargã orice om normal. Credeam cã plãcerea vine din a poseda şi a te lãsa posedat, cã trupul şi sufletul nu au nimic în comun.
Cu timpul însã, viaţa mi-a deschis o fereastrã secretã spre fericire. Am avut curajul sã deschid ochii minţii şi ai sufletului şi sã privesc spre acea luminã care mã învãluia. Apoi, ca şi cum aş fi fost în faţa unui ecran, la un cinematograf în care nu plãteşti bilet de intrare ci eşti doar unic invitat, am asistat la derularea filmului vieţii mele.
Am vãzut lacrimi, am simţit regrete şi ruşine. Mi-am amintit de dureri şi dezamãgiri ce am facut sã nascã în sufletul celor ce mã iubeau. Am tresãrit la atingerea sentimentului de teamã şi abandon care mã fãceau sã fug ca o laşã.
Mã simţeam biciuitã fãrã milã de amintiri îndepãrtate, dar atât de prezente. Auzeam râsetul diavolesc ce mã încuraja sã cuntinuu sã înşel fãrã milã. Nu inţelegeam cã defapt mã înşelam pe mine şi distrugeam vise şi speranţe care ar fi putut sã îmi hrãneascã sufletul flamând de iubire.
Cu cât filmul mergea mai departe, mai adânc în faptele mele, cu atât mai mult mã simţeam sufocatã de noroiul în care m-aş fi putut cufunda dacã nu mã opream. Asistam fãrã puterea de a face ceva, la apropierea asasinãrii sufletului meu.
Când disperarea deja începuse sã punã stapânire pe mine, când lacrimile secaserã de teama de a nu mã mai putea renaşte asemenea pãsãrii phoenix din propria cenuşã, în întunericul care mã înconjura a aparut el. Nori de furtunã mã apãsau greu şi el s-a luptat cu ei şi i-a risipit.
Mi-a înãlţat statuie din cuvinte şi eu am înţeles cã îl iubesc aşa cum pot, în felul meu, cum doar el poate întelege.
Recomanda articolulîn sufletul meu urlă câinii şi gunoaiele zboară spre cer dumnezeu lucrează la spaţii verzi şi ne taie lemne în cap uneori mai ricoşează...
S-a consumat multă cerneală, iar mai nou multi biţi pe Internet pentru acest seducător subiect al sufletelor-pereche, ca să nu mai spun de...
Multã vreme am crezut cã bogaţiile materiale şi realizãrile profesionale sunt adevãrata împlinire dupã care aleargã orice om normal....
Folclorul vorbeşte despre situaţia tragică în care sufletul mortului continuă să dea târcoale trupului, indivizii de acest fel numindu-se...
te iubesc nu ştiu ce să zic mă gândesc doar la întâlnirea cu tine ca la singura izbăvire posibilă de păcate frustrări & dorinţe mai mult...
Acum 9 ani eram în Africa, exact în luna martie. Am plecat în această călatorie cu teamă, dar și cu multă curiozitate. M-am întors de...
Astãzi mi-a vorbit un pescãruş. Mi se pãrea straniu sã îi înţeleg limba, dar m-am abţinut sã comentez asta. Eram aşezatã în faţa...
ca un cancer iubirea se-ntinde din vârful degetelor de la picioare până în cutia toracică sub sâni apar cicatrici în urma intervenţiilor...
Toţi vorbesc despre Ziua Femeii şi a Mamei de 8 Martie. Se trimit mesaje de iubire, se dãruiesc flori, se fac cadouri, se merge la teatru, la...
alex parolea moga spune:
Toți cei cu care coabitasem , o noapte , o lună ori un an ,erau oameni de nimic ,dulăi în călduri care nu vedeau în mine decît tuta cu care să-și stingă poftele într-un desfrîu deplin , după care , satisfăcuți ,mă reduceau la un semn pe răbojul posedatelor ... Greșit și respingător , ceea ce făceam era un mod pervers de a-mi cheltui viața ... ( din parafă spre iad ) Cît de frumos scrii , R ! Am citit tot ce -ți poartă ... parafa
www.criterii.ro este proprietatea SC SMEOREANU PRESS SRL
Articolele sunt proprietatea intelectuala a autorului, caruia ii revine raspunderea juridica pentru continutul lor
Dezvoltare si intretinere: Mihai Popescu
.jpg "Asasinarea-sufletului")
