Frustrãrile bãrbatului impotent psihic

De Ramona Voiculescu (2012-01-09 23:33:34)

Măreşte imaginea

Ce simfonie s-ar compune, dacã prostia ar fi glasul instrumentelor şi rãutatea ritmul muzicii! Caracterul uman ar deveni cel mai talentat compozitor, rezonanţa notelor sale reuşind sã trezeascã din acalmie şi cel mai blând şi curat suflet.

Frustrarea este un sentiment de neputinţã şi micime sufleteascã, izvorât din mintea bolnavã a omului care nu a atins nici mãcar cu privirea şi nu va atinge niciodata, culmile mulţumirii de sine.

Cel mai trist este sã asişti la oglindirea bãrbatului în astfel de ipostaze ce îl transformã în ploaie acidã care încearcã sã macine din invidie, realizãrile semenilor sãi.

El se credea puternic, stãpân pe sine şi pe tot ce intra în contact direct cu el. Şi când priveşte de jos, spre cei superiori lui, se agaţa de rãutãţi, ca mâţa în cãdere de crengile unui copac înalt. Începe sã inventeze scuze şi acuzaţii, transformându-se treptat într-o avalanşa de minciuni care îl va înghiţi pe nesimţite, sufocând în final şi ultima rãsuflare de impotenţa psihicã.