Aduceţi-l pe Tocheş, să-i număr ouăle!

De Mircea Mărgărit (2012-01-09 06:19:36)

Măreşte imaginea

Nu ştiu dacă în limba română există un cuvînt care să exprime simultat greaţa, indignarea şi dorinţa arzătoare de a da şuturi în cur.

Dacă nu există un asemenea cuvînt, propun să introducem în dicţionarele limbii termenul tocheş, cu sensul de persoană care provoacă silă şi indignare şi stîrneşte dorinţa arzătoare de a-i trage şuturi în cur.

Sincer, cam asta îmi stîrneşte mie preotul reformat-deformat Laszlo Tökes, mizerabilă şi neostenită coadă de topor a iredentismului unguresc cel veşnic neadormit.

Nu ştiu cîte coaie are borhotul mai sus pomenit, dar aş fi dispus să i le număr eu, să văd dacă are mai multe decît românii.

Curiozitatea mi-a stîrnit-o deformatul, atunci cînd i s-a plîns lui Traian Băsescu că pragul electoral de 5% e prea mare pentru partidul lui, alarmantă înjghebare de smintiţi scăpaţi prin gardul spitalului de nebuni, care riscă să nu ajungă în parlamentul ţării.

Sigur, borhotul o pune în dungă, adică bă Traiane, pragul ăsta care a fost bun 20 de ani produce acum deficit de democraţie pentru populaţia maghiară, din care o parte riscă să nu fie reprezentată în parlament, aşa că hai să acordăm din oficiu, fără alegeri, locuri în parlament ungurilor.

Evident, este vorba despre acea parte care ar vota cu această sinistră adunătură de lunatici, smintiţi care umblă cu Ungaria Mare în gură şi spînzură manechine pe care le numesc Avram Iancu şi care, surprinzător pentru ei, nu reuşesc să adune aderenţi nici cît să o pună şi ei de un deputat amărît.

Pe scurt dar, tocheşul vrea să-şi trimită bolunzii în parlament pe uşa din dos şi îi cere preşedintelui, pentru el şi pentru ei, privilegii nemaiauzite undeva vreodată.

Mai mult poate decît pastorul deformat-reformat, mă scoate din sărite apatia cu care autorităţile române îi permit tocheşului să-şi facă de cap.

Evident, nu cer internarea lui la spitalul de nebuni, am văzut doar că de acolo se iese uşor. Aştept o replică fermă, cu argumente, la bolboroselile lui democratice.

Aştept chiar şi o măsură radicală, desfiinţarea şi interzicerea partidelor etnice, dar aici deja ne legănăm în imposibile iluzii şi utopii.

Prinsă cu problemele week-endului, Preşedinţia nu a reacţionat la apelul lui Tökes, poate o face astăzi,

Mai iute de picior, pesedeul a reacţionat deja şi este pentru prima oară după multă vreme cînd pot să scriu despre PSD şi altfel decît critic.

Senatorul Dan Şova a trimis presei un comunicat pe tema aceasta,comunicat în care demontează absurdele pretenţii ale pastorului reformat-deformat.

Un singur citat am extras din Dan Şova, care începe chiar să-mi fie drag:

"Sincer, îmi vine greu să înţeleg care anume sunt resorturile după care domnul Tökes crede că un cetăţean român de etnie maghiară ar fi mai important decât un cetăţean român de etnie turcă, italiană, armeană, evreiască şamd."

Păi aşa ziceam şi eu.

Să se afle cumva răspunsul în nădragii popii?

Ar fi o posibilitate. De aceea zic: aduceţi-l pe Tocheş, să-i număr ouăle!

Evident, nu mă deranjează dacă vine şi senatorul Şova la numărat de ouă, ca să nu se plîngă ăla că, Doamne fereşte, i-am furat vreun coi, ca să iasă mai puţine la numărat.

Notă: am folosit un cuvînt pe care unii l-ar putea găsi nepotrivit. E vorba despre substantivul coi. Trebuie să spun că temeiurile pentru care l-am folosit sînt două:

- apare în dicţionarul explicativ al limbii române cu definiţie, declinare, etimologie şi sinonime, fără menţiunea că ar fi vulgar sau trivial.

- al doilea motiv l-am găsit în Shakespeare, care nu a scris teatru cu coaie, dar i-a pus Julietei în gură următoarele vorbe:

What's in a name? that which we call a rose
By any other name would smell as sweet.

Adică într-o traducere liberă, ce mare şmecherie e într-un nume? Că un trandafir va mirosi la fel de plăcut, chiar dacă îi punem orice alt nume.

Vedeţi dar că un coi ar mirosi... ba nu, altceva voiam să zic, un coi rămîne un coi chiar dacă îi zic eu testicul, nu?

Şi fiindcă veni vorba, chiar dacă l-ar fi cunoscut pe Tökes, nu cred că Shakespeare ar fi pus-o pe Julieta să vorbească despre coaie. Deşi, dracu ştie la ce se gîndea şi îndrăgostita aia din Verona, cînd bătea cîmpii cu trandafirii ei?

Recomanda articolul