Lui Adrian Năstase i-a sunat ceasul

De Mircea Mărgărit (2012-01-04 03:04:13)

Măreşte imaginea

"Sistemul Băsescu se prăbuşeşte încet, sub ochii noştri. Pentru 2012 cred că e foarte important ca această prăbuşire să aibă cât mai puţine victime colaterale..."

Citatul este, de fapt, concluzia unui comentariu publicat de Adrian Năstase în ediţia electronică a Jurnalului Naţional, sub titlul Anul opt. Pregătirea schimbării.

Vorbitorii de limbă engleză au o expresie pentru acest soi de afirmaţii: wishful thinking, adică nişte afirmaţii care exprimă mai degrabă o dorinţă neîmplinită a celui care le face, decît o realitate demonstrabilă cu fapte şi cu argumente.

Sincer, mă aşteptam la mai mult de la Adrian Năstase: fie să folosească fraza aia ca teză pe care apoi să o demonstreze cu fapte şi întîmplări relevante, fie să înşiruie fapte şi întîmplări din care să tragă concluzia pe care o citarăm.

Comentariul lui Adrian Năstase nu este însă nici analitic, nici sintetic, nici inductiv, nici deductiv, e o supărătoare înşiruire de clişee, de platitudini, de vorbe mari şi goale de orice semnificaţie, de întrebări retorice şi de înjurături pline de bun simţ, adică vorbeşte, dar nu spune nimic.

Iată cîteva fragmente din comentariul în cauză:

"Pentru politicieni şi pentru mulţi nepoliticieni, anul în care am intrat este unul al alegerilor locale şi generale. Adică el contează mai ales prin felul în care se termină. E o viziune pragmatică, poate chiar dramatică, dar nu lipsită şi de simplificări ce denaturează analiza. 2012 are 12 luni şi fiecare zi din aceste luni are importanţa ei pentru România şi pentru cetăţenii ei."

"Nu e important doar ce se va întâmpla la alegeri şi după alegeri, ci şi cum vom ajunge acolo, în ce stare. Ca societate. Ca economie. Ca oameni. Chiar rezultatul însuşi al alegerilor va depinde de cele aproape 11 luni anterioare. Prin urmare, care sunt provocările? Ce încercări ne aşteaptă?"

"În primul rând, vom avea de a face cu o serie de conjuncturi externe care ar presupune din partea noastră strategii clare şi reacţii ferme. Politicile europene în materie bugetar-fi­nanciară sunt departe de a fi definitiv conturate, în ciuda rezultatelor afi­şate la ultimul summit. Tot mai multe state noneuro refuză să parti­cipe la un acord interguvernamental în termenii anunţaţi. E probabil ca o decizie definitivă să se ia în martie. Aşa cum anunţa Traian Băsescu, atunci vom afla şi dacă va trebui să participăm la refinanţarea substanţială a FMI. De către cine? Şi ce reacţie vom avea?"

Această bolboroseală fără cap şi fără coadă continuă pe încă şase paragrafe, în aceeaşi notă. Mai citez doar un fragment, ca să întăresc ideea că concluzia lui Adrian Năstase nu se întemeiază pe nimic:

"Dar 2012 va fi şi anul marilor diversiuni. Şi Băsescu, şi PDL ştiu bine nu numai că au pierdut încrederea oamenilor, dar şi că nu o mai pot recupera în termeni electorali cât de cât utili. Aşa că vor încerca marile manevre colaterale menite să le ofere o salvare. Principala diversiune a şi avut loc la nivel legislativ. Alegerile în devălmăşie din noiembrie – soluţie ruşinoasă – sunt expresia disperării celor care ştiu că ar pierde masiv la locale, ceea ce i-ar scoate total din joc la alegerile parlamentare."

Aşadar, Adrian Năstase nu spune nimic din ce nu s-a mai spus şi eu unul mă întreb în ce film a văzut achitatul de la Cornu că sistemul lui Băsescu se huruie încet dar sigur.

Pînă voi afla răspuns la această întrebare, ar trebui să remarc că Năstase a ocupat deja tranşeele, în ideea pe care tot el a enunţat-o, că fiecare zi contează, în vreme ce şeful lui pe hîrtie, Victor Ponta, pare să nu-şi fi revenit încă din emoţiile spirituale provocate de revelionul vienez.

Bolboroseala lui Adrian Năstase aşa şubredă şi zbanghie cum e, mi se pare că prevesteşte revenirea achitatului de la Cornu în politica mare, lucru pe care, de altfel, l-am anticipat atunci cînd cele trei graţii judecătoreşti ni l-au restituit mai curat şi mai uscat decît ne aşteptam.

Într-o viziune dramatică, poate chiar pragmatică, Adrian Năstase a văzut cum sistemul Băsescu se prăbuşeşte încet.

Şi tocmai atunci a sunat deşteptătorul.