De Gheorghe Smeoreanu (2011-12-27 00:04:40)
Pe mulţi îi enervează prostia, eu am ajuns să o ador, să o savurez. Iubesc prostia adevărată, cu spume, nu prostioarele. Mă dau în vânt după acea prostie semeaţă, care pute a ignoranţă, după prostia în grup, după prostia contagioasă.
Cum şi de ce iubesc prostia, în loc să o detest ? Simplu. Fiindcă e amuzantă, e infinită, e absolută, uneori. Deşteptăciunea şi talentul s-au oprit la Shakespeare, la Einstein, la Bach, pe când prostia pare să nu aibă limite, rezolvă tot, atinge marginile creaţiei.
Vin cu un exemplu.
Publicaţia economică „The Banker“, deţinută de „Financial Times“, l-a ales pe Gheorghe Ialomiţianu drept cel mai bun ministru de Finanţe din Europa. Editorii revistei motivează decizia prin situaţia dificilă în care se aflau finanţele României atunci când Ialomiţianu a preluat portofoliul şi prin progresele făcute de atunci de cabinetul acestuia.
Un post de televiziune solicită comentarii de la telespectatori cu privire la această informaţie. Şi le obţine.
Lucian: „Dar cine e acest Ialomiţianu, ce mare scofală a făcut el ?”
George: „Uitaţi-vă la el, are el mutră de ministru de finante ?”
Vasile: „Mă abţin ca să nu-l jignesc, înţelegeţi ce vreau să spun…”
Îi iubesc pe Lucian, George şi Vasile, au atins absolutul, ei sunt geniile românilor, nu Eminescu, Blaga ori Brâncuşi.
Recomanda articolulM. Pătraşcu spune:
Evident că trebuie să fii bătut în cap să-l "scoţi" pe Ialomiţianu cel mai bun ministru de finanţe din UE! Omul este de o incompetenţă şi incultură crase şi, din nefericire, nu este singurul ministru de acest tip. Vezi ministrul de interne - la ce te poţi aştepta când un chelner, un tractorist care după 1989 şi-a cumpărat o diplomă de bacalaureat şi una de absolvire a unor studii universitare ajunge ministru? Sau coana Udrea - incultă cât încape, ca să nu mai vorbesc de fica cea mică a preşedintelui (sincer, mi-ar fi ruşine cu un asemenea copil, l-aş expune cât mai puţin - spre binele lui, dar ce să-i ceri lui Băsescu, că - cacofonie inevitabilă! - de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. În orice caz am constatat că diferenţa dintre geniu şi prostie este aceea că prostia nu are limite!