Fostul primar al Râmnicului pare atins de o boală incurabilă

De Gheorghe Smeoreanu (2011-11-07 00:24:35)

Măreşte imaginea

În loc să se bucure de libertatea ce i s-a dat şi de puterea sa de muncă proverbială, fostul primar al Râmnicului se poartă de parcă ar suferi, Doamne fereşte, de o boală incurabilă. Astfel, Mircia Gutău face câte o criză de isterie ori de câte ori cineva îşi exprimă îndoiala că va reuşi, în timpul rămas până la alegeri, să obţină din partea justiţiei o hotărâre de nevinovăţie. Poate să spună respectivul om respectiva vorbă cu toată părerea de rău, pentru Mircia Gutău asta nu contează, îi sare imediat ţâfna. În acest fel reacţionează doar bolnavii în faza terminală, cărora nimeni nu trebuie să le spună, fireşte, că nu ar mai avea nicio şansă, iar dacă vreun sadic le-o sugerează, merită să îşi ia papara.

Cred că, în acest moment al evoluţiei carierei sale, Mircia Gutău face câteva confuzii.

Prima ar fi aceea că se confundă pe sine cu întreaga clasă politică vâlceană şi, mai ales, cu PDL şi UNPR. Domnia sa crede că dacă zici PDL zici Mircia, iar dacă zici UNPR zici Gutău, ceea ce nu e doar fals, ci şi periculos pentru echilibrul psihic al celui care gândeşte astfel. Îmi pare rău că formulez atât de tranşant, dar o vorbă înţeleaptă spune că sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit.

O altă confuzie din mintea dlui Gutău o reprezintă sinonimia perfectă pe care o doreşte dintre starea sa interioară şi realitatea obiectivă. Admitem, ba chiar ne place că în forul său intim Mircia Gutău se consideră nevinovat, îl considerăm şi noi aşijderea, numai că statutul lui social este, la această oră, cel al unui condamnat penal eliberat condiţionat sub control judiciar. Jucătorii de pe stadionul politicii trebuie să ia în calcul nu ce simte dl Gutău, ci doar ce este el, obiectiv vorbind, la această oră, urmând va pe viitor să gândeascăşi să acţioneze în funcţie de situaţie. Nu pot să nu îmi aduc aminte de celebrul film cu Jean Gabin şi Alain Delon "Doi oameni în oraş", în care eroul e condamnat fără vină, ceea ce nu împiedică ghilotina să-şi facă treaba ei.

În fine, a treia confuzie constă în faptul că dl Gutău se crede un fel de primar fără portofoliu, ori în exil, ori ceva asemănător. El se crede un Lăpuşneanu detronat de vicleanul Despot Vodă, numai că istoria e istorie, iar noi suntem în secolul XXI.

Cel mai grav este însă că dl Gutău se poartă, cum spuneam, ca un bolnav pe moarte care nu îşi acceptă soarta, ca Ivan Ilici al lui Tolstoi, cel care voia să demonstreze că e sănătos şi poate câştiga seară de seară a whist. Numai că lui Ivan Ilici deşi îi intra carte, nu-i intra potul în buzunar, fiindcă aşa e în viaţă..

Acum, după drama condamnării nedrepte, după calvarul detenţiei şi după euforia eliberării, Mircia Gutău ar trebui să revină cu picioarele pe pământ. El e socialmente bolnav şi trebuie să aibă răbdare să se însănătoşească. E momentul să facă asta, înainte ca vreun răuvoitor să emită ipoteza că detenţia l-a marcat nu doar social, ci şi sufleteşte şi mental.