Mi-e milă de liberali

De Gheorghe Smeoreanu (2011-10-22 00:41:38)

Măreşte imaginea

Mi-e milă de liberali fiindcă după ce au fost conduşi pe culmile guvernării de Călin Popescu - Tăriceanu orgoliul lor a devenit atât de mare încât au forţat nota. PNL, care câştigase prin muncă şi talent respectul unei părţi a electoratului, a simţit nevoia să joace toată agoniseala pe o carte, ca un băiat bun care, într-o rătăcire de o noapte, mizează tot salariul la poker. Numai din dorinţa de a înmulţi un câştig cinstit prin joc se poate explica alegerea în fruntea PNL a fragilului Crin Antonescu.

A mai jucat un rol şi fandoseala, masa mare a membrilor de partid luând de bună chestiunea că acest Antonescu ar fi un mare orator care îşi va culca la pământ adversarii. Nu ştiu cine a lansat acest zvon, dar ştiu că respectivul a făcut PNL-ului un rău imens. Cum masele sunt întotdeauna relativ inculte, majoritatea din PNL a considerat că hemoragia verbală a numitului Crin este un mesaj de calitate, procedând exact ca jupân Dumitrache şi Nae Ipingescu vizavi de Rică Venturiano.

Nu modul în care Antonescu bate cu pumnul în masă îi distruge pe liberali, nici alianţa cu PC şi PSD, ci această minciună tot mai evidentă cu privire la valoarea umană şi politică şi naţională a acestui fante care le este lider. Dacă Dumnezeu iubeşte PNL, atunci Antonescu nu îşi va vedea partidul la guvernare şi nici pe el nu se va vedea preşedintele României, fiindcă ridicolul care s-ar naşte în asemenea situaţii i-ar putea duce pe liberali alături de ţărănişti, adică afară din istorie. Nu Băsescu şi PDL sunt duşmanii PNL, ci conjunctura care i-ar putea aduce pe liberali în guvern şi la Cotroceni, deformându-i pe viaţă, înnebunindu-i definitiv, expunându-i la batjocorire din partea întregii naţiuni.

Crin Antonescu este, potenţial, un adevărat Bulă post-ceauşist, doar o şansă istorică putând face ca potenţialitatea să nu se transforme în realitate.

Neşansa constă în faptul că acest Tândală şi-a dat mâna cu Păcală, ceea ce era previzibil, numai că în astfel de cazuri unde-s doi prostia creşte, nebunia sporeşte şi devine fapt cotidian.

Liberalii au început să înţeleagă că au călcat strâmb, dar nu au nici puterea şi nici timpul necesar pentru a îndrepta cea mai mare eroare a partidului din vremurile moderne. Tac aproape toţi şi vorbesc doar când sunt singuri, în vreme ce nebunul lor se ia de gâţi cu ce a dat mai notoriu cultura română în ultimele decenii: Cartărescu, Pleşu, Liiceanu. Fiindcă s-a întors maşina lumii în PNL.

Oh, Doamne, chiar mi-e milă de liberali.