Nesigurii şi devotaţii s-au păruit sub privirile domnului Costică

De Mircea Mărgărit (2011-10-17 20:26:10)

Măreşte imaginea

O altă zi de joi, un alt scandal cu strigături şi cu chiuituri la domnul Costică în bătătură, care a asistat inert la păruiala dintre primarii nesiguri şi ceilalţi, învîrtoşaţii în valorile social-democraţiei.

Faptul că Nicolescu a tăcut, lăsîndu-i pe primari să strige unii la alţii, să huiduie şi să bată din palme mă face să cred că, de fapt, şedinţa de joi, de la PSD, a fost aranjată, scopul ei fiind demascarea nesigurilor care s-au dus la adunarea pedeliştilor, de la Ramada.

Altminteri nu îmi explic cum de s-au trezit nişte primari anonimi, de pe la Ţiţeşti sau Mărăcineni, să se răstească la colegul lor de la Albota, sub privirile şi sub mustaţa îngăduitoare ale domnului preşedinte.

Cred, de fapt, că însuşi domnul preşedinte i-a asmuţit pe devotaţi împotriva trădătorilor, de a ajuns Florea Rizea (cine dracu a auzit de Florea Rizea?) sau îndosariatul Nicolae Şerban, de la Mărăcineni, să urle în distina adunare că nu acceptă ei ca primarii pesede să umble în căile pedeliştilor şi să-i întrebe pe deviaţionişti ce aţi căutat, bă, acolo? în uralele şi aplauzele celorlalţi devotaţi.

Este al doilea scandal consecutiv, după ce, cu o săptămînă în urmă, doctorul Dan Manu l-a invitat pe domnul preşedinte să plece, şi dovedeşte că dihonia din partid e cu mult mai mare decît ne închipuiam.

Constantin Nicolescu pare incapabil să controleze organizaţia, în care forţele centrifuge de care vorbeam altădată se manifestă din ce în ce mai puternic.

Eu prefer să pun lipsa de reacţie a preşedintelui în faţa dezordinii din sală pe seama unui aranjament, prefer să cred că Nicolescu are un plan secret, pe care îl va pune în aplicare la momentul potrivit, ca să facă ordine în partid.

Altminteri, ar trebui să tragem concluzia că domnul Constantin Nicolescu a pierdut, într-adevăr controlul şi că apatia de care pare lovit nu este mimată, ci este primul semn că a depus armele şi că se lasă în voia sorţii.

Ipoteza asta mi se pare atît de aiurită, de incredibilă şi de contrară celor ce ştim despre preşedintele PSD Argeş, încît prefer un Nicolescu care regizează viclene şedinţe staliniste de demascare unui Nicolescu îngenuncheat, doborît de împrejurări.

Nu-l iubesc pe domnul Nicolescu, dar nu pot să-mi reprim o covîrşitoare tristeţe la gîndul că e posibil, totuşi, ca leul să fi îmbătrînit, să fi obosit.

Dacă e aşa, cred că o retragere acum ar fi un gest de demnitate şi preşedintele ar putea să plece cu fruntea încă sus.

Mai tîrziu va fi prea tîrziu, cînd nimic nu va mai fi rămas din ceea ce a fost odată PSD Argeş.

Se va iubi domnul Nicolescu mai mult pe sine şi nu va accepta să plece, cu riscul de a distruge tot ce a construit, sau va iubi mai mult partidul şi îi va lăsa moştenire o organizaţie care, cu o conducere potrivită, va fi din nou ce a fost?

Iată o întrebare la care numai viitorul ne va răspunde.