Senatorul Frâncu e cu torţa pe la tălpile SRI-ului

De Emanoil Popescu (2011-10-03 22:34:54)

Măreşte imaginea

Scandalul Nokia, sau ce s-a vrut a fi un scandal, l-a determinat pe senatorul liberal Emilian Frâncu să reacţioneze extrem de dur la adresa serviciilor secrete şi în mod special la adresa Serviciului Român de Informaţii. Acuzele aduse sunt extrem de grave şi, după părerea parlamentarului vâlcean, SRI nu-şi justifică menirea sa de a culege informaţii, de a le prelucra şi de a le transmite mai departe către elementele de decizie din conducerea ţării sau către Guvern.

Primele acuze făcute de către senatorul Frâncu se referă la ascultările ilegale de telefoane: „Ce este tragic, şi aceasta este partea pe care n-aţi mai auzit-o... Eu am stat şi m-am gândit ! Noi avem o instituţie care ar fi trebuit să avertizeze Guvernul României că se va întâmpla ceva. Noi suntem cu toţii ascultaţi, mai abitir ca pe vremea lui Ceauşescu, şi o ştim cu toţii că şi de pruncul de la sânul mamei se ştie când face el glu-glu-glu şi e fericit acolo. Şi acela este ascultat de tovarăşi !”.

Că este în campanie sau nu această declaraţie publică a senatorului Frâncu, a unui parlamentar al României este practic o acuză oficială extrem de gravă, repet, la abuzurile pe care Serviciul Român de Informaţii le-ar face depăşindu-şi astfel atribuţiile. În mod normal, dar ce mai este normal în această ţară, ca s-o citez pe doamna Mariana Gutău, SRI-ul ar trebui să dea măcar un comunicat de presă pe marginea acuzelor aduse. Dacă trăiam într-o ţară cu adevărat civilizată, membră a Uniunii Europene şi nu doar pe hârtie, purtătorul de cuvânt a acestei instituţii bugetare, deci, cu ar veni vorba, băieţii ăştia trăieşte ei şi pă banii mei, ar trebui să organizeze chiar şi o conferinţă de presă.

Doamne, ce-i cu mine de visez în acest fel ? Piei, satană ! Păi, ce SRI-ul are vreun Christian Ciocan să-şi dea cu părerea chiar şi despre fashion, adică tot un fel de modă, dar mai în engleză ? Ei, băieţii cu ochi albaştri, cum li se mai spunea foştilor securişti, ei e discreţi şi poţi să-i înjuri şi de mamă că ei tot discreţi rămâne şi tot ceea ce ştiu ei aia fac. Fac este scris în română şi nu în engleză ! Nu ştiu câtă dreptate are senatorul Frâncu cu ascultatul abuziv al telefoanelor pentru că eu n-are probe, dar şi eu m-am întâlnit cu numeroase suspiciuni ale unor persoane importante din statul în care se vorbeşte încă româneşte.

A urmat apoi, în declaraţia-fluviu a senatorului Emilian Frâncu, o dublă acuzaţie de o gravitate majoră: „Cum se poate ca această instituţie să nu fi avertizat Guvernul României cu câtva timp înainte. Şi atunci sunt două variante: ori l-a avertizat şi avem un guvern de incompetenţi, un guvern criminal, de trădători; ori nu l-a avertizat şi atunci instituţia, iertaţi-mă, nu-şi are rostul.”.

Aşa ceva, zic eu, chiar dacă domnul Frâncu este un parlamentar al României şi se bucură de ceva imunitate, această declaraţie în spaţiul public vine de la o persoană importantă în statul român, un reprezentant al voinţei şi al voturilor cetăţeneşti. Declaraţia sa ridică nişte semne de întrebare care ar trebui să atragă după sine nişte răspunsuri. Cuvântul unui parlamentar are greutate şi chiar şi o virgulă poate fi interpretabilă.

Finalul declaraţiei senatorului Frâncu este la fel de acuzator: „Păi noi ne transformăm în Securitate, să ne urmărim proprii cetăţeni ? Avem SRI tocmai ca să putem să informăm la timp cu ce se întâmplă rău cu România în relaţiile cu structurile economice sau de altă natură.”.

Nu ştiu ce să mai zic ! Îmi amintesc, dar fără să mă şi întrebe cineva de ce am făcut o astfel de legătură, de un citat din Emil Cioran, dacă nu mă înşel, la Biblioteca Judeţeană l-am văzut şi m-a pus pe gânduri. Erau puţine cuvinte, dar de la început mi s-a părut deosebit prin profunzimea sa – „Nu trăim într-o ţară, ci trăim într-o limbă !”. Cred că aş plictisi enorm să vedeţi câte sensuri i se pot da acestui citat. Acest citat se poate aplica şi declaraţiei senatorului Emilian Frâncu.