Un editorial cu mare greutate

De Mircea Mărgărit (2011-09-27 14:58:08)

Măreşte imaginea

Directorul Vieţii Vîlcii publică astăzi un editorial pe care cu mare greutate poţi să-l înţelegi, dacă nu eşti din Rîmnicu Vîlcea, dacă nu te uiţi la Televiziunea Etalon, dacă nu citeşti anumite cărţi şi, în sfîrşit, dacă nu cunoşti poreclele oamenilor importanţi din oraş.

Este clar că nu pot fi foarte mulţi cei care îndeplinesc simultan aceste condiţii, aşadar nu sînt foarte mulţi cei care au înţeles unde bate domnul Petre Tănăsoaica în editorlalul său despre Şogun.

Mărturisesc că nici eu nu am înţeles foarte bine, pentru că nu mă uit la Etalon, nu am citit cartea Shogun, a cărei acţiune o plasează editorialistul într-un Hong Kong al zilelor noastre, deci nu poate fi vorba de Shogunul lui James Clavell, pentru că ăsta se întîmplă într-o Japonie medievală, şi, în sfîrşit, habar nu am cum sînt porecliţi importanţii locului.

Aşadar, domnul Tănăsoaica se dedă unui soi de ezoterism rupt în cur, al cărui rezultat e că cititorul exoteric se uită la editorial ca viţelul la poarta nouă, adică exact aşa cum m-am uitat şi eu.

Din mult prea subtilul editorial, am înţeles că un tip din Vîlcea, un fel de eminenţă cenuşie, l-a nenorocit pe un "cunoscut om de afaceri", după ce i-a urmărit de la distanţă afacerea şi, la momentul oportun, "

a mişcat acele piese sensibile ale angrenajului, încurcînd desfăşurarea firească a procesului de reechilibrare economică".

M-a încurcat şi pe mine faptul că domnul Tănăsoaica face trimitere la o carte care ori nu există, ori nu a fost încă scrisă, pentru că, repet, singurul Şogun de care ştiu eu e ăla al lui Clavell, publicat în 1975.

Un şogun la Hong Kong pare o enormitate din acelea cu care ne-a obişnuit domnul Tănăsoaica, pentru că termenul denumeşte un fel de generalissim, un grad militar în Japonia medievală, nicidecum un chinez, şi mai apoi, cu toate eforturile mele, nu am reuşit să dibuiesc un alt roman cu acelaşi nume, în care, cum zice la editorial, vedem "meandrele capitalismului în care concurenţa îşi distruge adversarul prin tertipuri de spionaj economic, prin folosirea şi manipularea unor informaţii instituţionale".

Totuşi, îi acord domnului Tănăsoaica beneficiul îndoielii, pe motiv că poate fi vorba de o carte de circulaţie restrînsă, chiar mai restrînsă decît cea a ziarului Viaţa Vîlcii, de care marele public nu a auzit. Mde, ezotersim. cum spusei.

Lăsînd în urmă, cu nespusă durere, handicapul cultural de care m-a făcut conştient editorialul, am înţeles, că Şogunul a cumpărat afacerea ca să o închidă, adică "a vrut sa scoată din circulaţie o firmă competitoare pe un anumit segment al economiei judeţului".

Nelămurindu-mă cine sînt personajele,l-am lăsat pe domnul Tănăsoaica în plata iniţiaţilor, noi, pafariştii, mulţumindu-ne să constatăm cu veselă frustrare că editorialistul se învîrte în editorial precum coiul în căldare.

N-aş fi scris despre editorialul ăsta, dacă, mai tîrziu, căutînd pe Internet mircia gutau + unpr, nu aş fi găsit o însemnare într-un ziar din Vîlcea, cum că Şogunul este porecla fostului primar Mircia Gutău.

Măi să fie al dracu!

Aşadar, Petre Tănăsoaica îi dă la cap lui Gutău cu ezoterisme rupte-n cur?

Nu era mai simplu să scrie că uite bă, la Etalon TV, domnul Afacerescu s-a plîns că Gutău i-a cumpărat afacerea ca să o distrugă?

Era, dar, presupun, pe domnul Tănăsoaica nu-l avantajează o poziţie "contra" pe faţă, aşa că se învîrte prin editorial precum testiculul în găleată şi latră de după gard.

Este clar că domnul Tănăsoaica nu a scris ca să-i lumineze pe ăia care nu ştiu. Dacă ar fi vrut să scrie o chestie pe care să o înţeleagă şi cititorul din Japonia şi chiar şi ăla din Hong Kong, nu mai bătea cîmpii cu "complexul epic" al unui roman care urmează să fie scris.

Aşa că, în ce mă priveşte, directorul Vieţii Vîlcii a compus un editorial(?) cu greutate (de înţelegere) şi, dacă am înţeles eu greşit, e numai din vina domniei sale, care, în loc să le spună lucrurilor pe nume, se poartă ca un coi: adică participă, dar nu se bagă.